Dumitru Dragomir, trădat de cel mai bun prieten la Revoluţia din 1989. Fostul şef al Ligii Profesioniste de Fotbal, pe care Revoluţia din 1989 l-a prins preşedinte la Victoria Bucureşti, clubul controlat de Securitate, şi-a amintit cu tristețe momentul în care a fost arestat de noii conducători ai ţării, iar surpriza a fost căomul care l-a trădat a fost chiar unul dintre apropiații săi, pe care îl promovase și cu care mâncase o friptură cu o seară înainte.
„Înainte de a pleca la Brașov l-am întrebat pe nea Marin (n.r. – Marin Bărbulescu, şeful Miliţiei Capitalei) ce să fac cu banii din casă. El mi-a zis să plec cu ei în Turcia. I-am zis: băi, nea Mărine, acum trei ani mi-a murit copilul, acum mi-l omoară ăștia pe ăsta acum și mă omoară și pe mine dacă mă prind cu bani în mașină. Hai să îi dăm lui Dinamo”, a rememorat Dumitru Dragomir pentru Fanatik.
Doar că, odată ajuns la Brașov, acolo unde avea casa, lucrurile s-au complicat. Iar cel care l-a trădat a fost chiar omul pe care l-a promovat în baza prieteniei pe care o aveau.
„La Brașov m-a arestat. Cine m-a arestat? Unul Mircea Bucur, fusese milițian prin Poiană. Și eu l-am pus șeful economicului pe județ. Era prieten cu mine, eu l-am promovat. Și el a avut o nenorocire. Mie îmi murise băiatul, lui îi murise o fată. Era zăpada mare, am făcut grătar afară, cu el, seara. Ne-am despărțit pe la 12:00 noaptea. Cineva mi-a șoptit, aveam niște lucruri în beci, să scap de ele. Am chemat eu pe ai mei, de la club vreo doi, plus un fin de-al meu, am cărat, am golit casa. Auzisem că l-au arestat pe nea Marin Bărbulescu, l-au omorât pe Nuță (nr. – Constantin Nuţă, șeful Inspectoratului General al Miliției).
Exact ceea ce am prevăzut, aia s-a întâmplat. Dimineața, când mă uit pe geam, eu stăteam pe o vilă cu stradă închisă, pe 5 ianuarie, din 10 în 10 metri, soldați cu mitraliera. Îi spun nevesti-mii „Gata, ori mă împușcă, ori se întâmplă o nenorocire. Fii atentă, să fiți tari!”. Cine crezi că bătea la ușă? Când mă uit, Mircea Bucur! Prietenul meu cu care seara mâncasem friptură. „Ce vrei?”, îi zic. „Deschide că te împușc!”. „Ce faci? Împuști pe mă-ta!”. Era prietenul meu… „Nu e de glumă! Deschide, că dacă nu, te împușc de acum!”. Când am auzit, am deschis. Au venit, au năvălit. Nevesti-mii i-a venit rău, a căzut, fiu-miu a leșinat când a văzut că îmi pune pistolul, ăla, prietenul meu, la tâmplă. Ăla: „Să îmi dai bijuteriile!”. Nevastă-mea: „Ia tot, ia de aici”.
Nu au mai găsit nimic altceva, eu mai cărasem. Mi-a luat aurul pe care mi l-au furat în arestul IGP-ului din București. Mi-au dat la gramaj 700 de grame de aur. Numai o broșă, cu un diamant de 3,7 carate, din ce aveam costă, astăzi, peste 350.000 de euro. Aveam bijuterii de vreun milion de dolari! Mi-au furat tot. Mi-au dat, la gramaj, niște cruciulițe, niște lănțișoare, ca să tac din gură când m-au eliberat. Niște nenorociți. Nevastă-mea a căzut într-o parte, fiu-miu în alta. Eu eram fiară, trecusem prin multe”, a mai spus Dumitru Dragomir.