De bolnavii folosiţi ca sclavi de la Tigveni ştie şi primarul comunei. Dar nu i se pare c-ar fi ceva ieşit din comun.
Discuţie Reporter- Primar:
– Putem avea încredere să-i luăm? Adică poţi să le pui un târnăcop în mână? O lopată?
– Fac treabă! Fac treabă, dar sunt bolnavi totuşi! Câţi luaţi?
– Vreo şapte-opt. Dumneavoastră aţi luat la muncă de-acolo?
– Nu prea iau.
– Nu prea?! Ăsta-i răspuns oltenesc.
– Câte una-două aşa. Că mă ajută la sapă.
Primarul nu se sfieşte să ne spună că bolnavii muncesc, contra-cost, la el în bătătură.
Discuţie Reporter- Primar:
– Cât le daţi pe ziua de muncă?
– Păi…patru sute de mii le dau! Eu nu vreau să mă cânte tot satul! Ele se enervează dacă nu le dai banii! Sunt care îşi bat joc de ele: le dau o sută de mii. O ajută pe nevastă-mea la curăţenie, la călcat. Puteţi să negociaţi.
– Să nu mă prindă şeful de post!
– Nu, nu.
Şi şefului de post i s-a părut ceva normal să le cerem bolnavilor să ne sape un şanţ în curte.
Discuţie Reporter- Poliţist:
– Nu-i periculos să le dai lopeţi în mâini? Târnăcoape?
– Nu. Ei muncesc. Îi iau oamenii la lucru. Au şi de-ăia nebuni, aşa…Sunt mai retardaţi, aşa, un pic. Că îi duce mintea, cât de cât.
– Am probleme dacă mi-i găseşte careva că sapă prin curte?
– Nu. Păi dacă îi luaţi de-acolo de la Centru şi faceţi cerere, nu-i nicio problemă.
– Bine, în hârtie trebuie să scriem că-i ducem la masă, la film…
– Mă rog, e treaba dumneavoastră! Nu v-am spus noi!
– Să nu-i prindeţi dumneavoastră şi să ne daţi vreo amendă că-i muncim!
– Nu, îi vede tot satul că merg la muncă! Toţi îi iau la muncă!