Tatăl lui Armin Nicoară provine dintr-o familie cu posibilități materiale reduse, astel că a avut o copilărie plină de lipsuri. A trăit într-o colibă alături de fratele și sora sa, de cei doi părinți și de bunică.
Toți șase dormeau într-o singură cameră. Și asta nu e tot. Iarna, camera respectivă devenea și adăpost pentru miei.
„Camera era un 5/4, unde acolo dormeau șase persoane. Problema nu era că erau șase persoane, că erau trei paturi și eu dormeam cu tata sau mama cu sora și bunica cu fratele cel mic, problema era că, după ianuarie, atunci când oile nasc mieii, toți mieii de la oi, aveam vreo 10-12 miei, îi aducea să îi bage la noi în cameră pentru că era cald.
În staul acolo îngheață sau trebuia să ia lapte și îi puneam cu noi în cameră. Mai dormi dimineața când începeau mieii să behăie. Numai bine că fratele meu mi-a adus fluierul. Dă-i și eu cu fluierul. După aceea fratele m-a dus la școala de muzică, la Caransebeș. Am luat clarinetul și atunci scandal cu sora mea și cu fratele meu pentru că nu puteau să doarmă de mine, studiam noaptea, studiam ziua”, a povestit saxofonistul cu lacrimi în ochi, în emisiunea „În Oglindă”, difuzată pe Kanal D2.
Felul de a fi al lui Petrică Nicoară nu a fost ușor de acceptat de către Armin Nicoară. Deși acesta a încercat să își călăuzească fiul spre domeniul muzicii, modul mai dur în care se comporta cu el l-a făcut pe Armin să îi ia frica și să nu poată depăși niciodată acele momente.
„Tata era, poate, un pic mai dur. M-a dat la școala de muzică, la instrument, am făcut pian. Nu am reușit niciodată să studiez cu el, să fac ceva cu el, să creez un proiect cu el. Tot timpul, era mai dur. Și acum, poate, dacă mă duc să studiez cu el, îmi vine să plâng.
Poate tata venea de la studio supărat de oamenii cu care lucra. Pot spune că da (n.r. îl repezea). Doar că, și acum, dacă aud vocea lui un pic mai stridentă, mă iau fiorii”, a povestit Armin Nicoară, într-o ediție mai veche a emisiunii „În Oglindă”, potrivit Kanal D.