Lumina vizibilă este o undă electromagnetică a cărei lungime este între 400 de nanometri pentru culoarea albastră şi 750 de nanometri pentru culoarea roşie. Legile fizicii arată că este imposibil de fotografiat direct cu lumină obiecte care sunt mai mici de jumătate din lungimea undei – adică sub 200 de nanometri – iar dincolo de această limită vizibilitatea este posibilă cu particule metalice care acţionează ca nişte antene optice, care adună şi sporesc imaginea spectrului vizibil la scala nanometrică, informează Agerpres.
„Rezoluţia obţinută în urma acestei cercetări nu a mai fost obţinută până acum cu metode exclusiv optice”, subliniază Javier Aizpurua, cercetător al CSIC la Centrul de fizica materiei, din San Sebastián. Reuşita s-a datorat unui amestec de tehnici – spectroscopie şi microscopie – care permit generarea unui semnal optic cu o rezoluţie inferioară nanometrului. Fascicolul de lumină folosit a provocat vibraţii în cadrul moleculei, iar harta acestor vibraţii a permis identificarea acesteia.
Cercetătorul principal, Zhenchao Dong, susţine că acest experiment este ca şi cum „am privi înăuntrul unei molecule şi i-am lua amprentele”. Rezultatele acestei cercetări fac posibilă, de acum înainte, identificarea directă a moleculelor, chiar atunci când sunt foarte răsfirate. Aizpurua consideră că de aici apar multe posibile aplicaţii tehnologic, precum analiza lanţurilor moleculare, pentru detectarea de substanţe periculoase, sau în sistemul public de sănătate, pentru controlul în profunzime al alimentelor.