Radu Anton Roman a lăsat în urmă mai multe rețete, printre care și cea de magiun de prune fără zahăr. Gospodinele care doresc un gust mai intens și special pot adăuga un ingredient special.
Unul dintre cele mai importante aspecte pentru a obține un preparat perfect sunt chiar fructele. Prunele trebuie să fie bine coapte, aromate și dulci.
Pentru a prepara un magiun de prune ca a bunicii, trebuie să ții cont de mai multe aspecte. Este recomandat să fierbi preparatul la plită, însă așează oala pe o țiglă încinsă, astfel ca desertul doar să „bulbucească”.
„Se grijesc fructele (se spală, se scot sâmburii), se pun la fiert într-o tingire cu fundul gros, dar nu direct pe plită, ci pe țiglă încinsă, abia să bulbucească”, scria Radu Anton Roman în cartea sa.
El le recomanda gospodinelor să pună în magiun sâmburi de caise și corcodușe. Înainte de a fi puși în oală, ei trebuie pisați. La un kilogram de prune se adaugă o mână de miez.
Procesul de preparare durează câteva ore, timp în care trebuie amestecat în oală destul de des, pentru a nu se lipi. Este gata abia atunci când pasta devine foarte groasă.
„Fructele se amestecă într-o doară până când dau în primul clocot, dar, după aceea, trebuie învârtite cât de des, că se prind. După primele clocote, rămâne la buna dumneavoastră plăcere dacă pasați printr-o sită sau nu pasta de fructe, pentru a scăpa de coji. Trebuie să se lege bine, așa că fiertul și amestecatul durează ore și ore, până când e magiun, adică o pastă în care melesteul (făcălețul, mestecăul) abia se mai învârte”, sunt indicațiile oferite de Radu Anton Roman.
Sâmburii se caise se adaugă la final, înainte de a lua oala de pe foc. Se mai mestecă de câteva ori, apoi preparatul este gata.
Magiunul de prune trebuie pus în borcane preîncălzite, în caz contrar este foarte posibil ca acestea să se spargă. O altă variantă este să pui borcanele pe o suprafață metalică, cât timp torni preparatul fierbinte în ele.
Cum prepară Radu Anton Roman cele mai delicioase pârjoale moldovenești. Sunt un deliciu culinar și pot fi gătite în orice anotimp. Acest preparat poate fi însoțit foarte bine de un piure de cartofi și varză murată. Sunt foarte ușor de făcut și nu necesită foarte mult timp de preparare.
Citește și: Rețeta de post care te va face să te lingi pe degete! Chiftele de fasole, gata în doi timpi și trei mișcări
„Pârjoalele sunt nişte «găluşte» din carne care ne arată, limpede şi maroniu pe alb (căci cu piure sunt mai bune decât orice) că, dacă sudul muntenesc şi balcanizat nu ne-ar fi impus, odată cu dialectu-i oficializat, şi cuvinte precum ciulama sau chiofte, n-am fi fost niciodată bântuiţi de ideea falsă că toate ale gurii ne-au fost mestecate mai întâi de osmanlăi.
Cu piure de cartofi şi varză murată, pârjoalele bucură şi satură de sute de ani omenirea daco-latină condimentată cu ceva prafuri bulgaro- lingvistice. Le ştiu de copil prezente în orice vitrină, de la orice cantină sau bufet, în orice variantă (ar fi chiar interesant de urmărit ce numesc azi cârciumarii şi fastfood-urile pârjoală).
Dar, făcute ca mai sus, ne pot ajuta să ne întâlnim nu numai cu marea bucătărie a bunicilor noştri, ci şi cu un vin ce aparţine şi el aceloraşi vremuri”, scria celebrul gastronom Radu Anton Roman, în lucrarea „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, scria celebrul gastronom Radu Anton Roman, în lucrarea „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”.
Pentru a prepara această rețetă ai nevoie de următoarele ingrediente:
Mod de preparare
Se toacă foarte bine carnea, se îmbibă pâinea în lapte și se stoarce cu grijă. Ceapa trebuie tocată mărunt și înmuiată în unt, pe foc mic. Se toacă mărunt mărarul și pătrunjelul. Cartoful se dă pe răzătoarea mică. Ouăle se bat și se pun peste carne, alături de ceapă, mărar, pătrunjel, cartof, piper, sare după gust și 100 de grame de unt și se amestecă totul foarte bine.
Într-o farfurie se pune pesmet fin sau mălai. Cu ajutorul unui polonic se ia tocătura, pentru că pârjoala e mare cât o palmă de copil, se tăvălește prin pesmet, se turteșre la 1 cm grosime, se alungește și i se dă formă ovală.
Pârjoalele se prăjesc în unt încins, în tigaia acoperită pentru a se pătrunde bine carnea și ca să-și ia aromele tuturor ingredientelor, pe foc foarte mic, rumenindu-se bine pe ambele părți.