În momentul în care proprietarii de apartamente devin restanțieri la întreținere, legea română vine în sprijinul acestora cu un termen limită în care pot fi plătite datoriile față de asociația de proprietari. După expirarea acestui termen, datoriile se prescriu.
Legislația specifică asociațiilor de proprietari nu oferă detalii despre termenul de prescriere al datoriilor. În absența unor reglementări clare în acest domeniu, se aplică termenul general de prescriere stabilit de Codul Civil. Potrivit acestuia, datoriile unui locatar către asociația de proprietari se prescriu în termen de trei ani. Acest lucru se aplică conform regulilor generale stabilite în Legea nr. 287/2009.
Codul Civil precizează că termenul general de prescripție pentru datorii este de trei ani, cu excepția cazurilor în care legea prevede un termen diferit. În absența unui termen specificat în Legea nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari și administrarea condominiilor, datoriile către asociația de proprietari se supun termenului general de prescripție de trei ani.
În cei trei ani, asociația de proprietari trebuie să protejeze interesele locatarilor care își achită dările la timp, astfel că trebuie să recurgă la toate căile legale de recuperare a datoriilor restante. După acest termen, datoriile se prescriu și nu mai pot fi recuperate. Prin urmare, dacă asociația nu ia măsuri pentru recuperarea datoriilor în termenul de trei ani, acestea pot fi considerate pierdute.
Același termen de prescripție de trei ani se aplică și datoriilor față de furnizori. Aceștia, de obicei, acționează din timp pentru a recupera datoriile, intervenind debranșarea de la servicii.