Italia va implementa o nouă taxă turistică națională. Pentru a maximiza avantajele aduse de turismul în plină expansiune, care stimulează economia italiană, taxa turistică ar putea fi extinsă la toate municipalitățile interesate și ar putea deveni mai costisitoare.
Deși momentan este doar o ipoteză, aceasta a fost deja inclusă într-un proiect de decret. Patronii din industria hotelieră s-au mobilizat pentru a se opune acestei măsuri, pe care o consideră o trădare a guvernului, deoarece veniturile suplimentare generate ar putea fi redirecționate către gestionarea deșeurilor, nu doar pentru investiții în turism, așa cum se întâmplă în prezent.
Taxa de ședere ar putea fi aplicată în toate cele 7.904 comune italiene care doresc acest lucru, spre deosebire de situația actuală, în care doar capitalele de provincie, asociațiile de comune și comunele turistice pot percepe această taxă.
De asemenea, sumele ar fi ajustate: până la 5 euro pentru cazări sub 100 de euro, până la 10 euro pentru camere între 100 și 400 de euro, până la 15 euro pentru cazări între 400 și 750 de euro și un maxim de 25 de euro pe zi pentru hotelurile de lux (peste 750 de euro pe noapte).
De asemenea, veniturile generate ar fi folosite nu doar pentru investiții în sectorul turismului, ci și pentru colectarea și eliminarea deșeurilor. Această posibilitate îi îngrijorează pe reprezentanții asociațiilor de profil.
Companiile din industria turismului se opun propunerii de a majora taxa, în special pentru că „au trecut doar câteva luni de când, în perspectiva Jubileului, plafonul maxim a fost ridicat cu 40%, de la 5 la 7 euro pe noapte și pe persoană, și a fost introdusă posibilitatea de a folosi taxa pentru a acoperi costurile colectării deșeurilor, distorsionând scopul inițial al taxei„.
Hotelierii explică faptul că prin această nouă modificare, pentru o cameră într-un hotel de trei stele, la prețul de 100 de euro, se vor plăti până la zece euro pe noapte, „ca și cum dintr-o dată taxa TVA, care este de 10%, ar fi dublată„.
Taxa de ședere, impropriu numită astfel, este o taxă locală suportată de persoanele care se cazează în structuri de cazare din locații clasificate ca destinații turistice.
Modalitățile de aplicare sunt variate, putând fi fixe sau variabile, cu tranșe asociate tipurilor și categoriilor hoteliere, cu procente, tranșe asociate prețului, localizării și perioadei, și, în unele cazuri, o cotă procentuală sau o sumă forfetară.
Scutirile sunt diferențiate de la o comună la alta, în funcție de reședință, clase de vârstă (pentru tineri și seniori), activitatea desfășurată și durata șederii (taxa nu se aplică dacă o persoană înnoptează mai mult de un anumit număr de nopți), pentru persoanele cu dizabilități, în funcție de proprietatea structurii de cazare, sezonalitate și altele.