A murit Sven Goran Eriksson, fostul antrenor al lui Manchester City, Lazio şi Benfica, dar şi primul manager străin al Angliei

Vestea decesului său a fost confirmată de Bo Gustavsson, agentul său din Suedia, prin intermediul Dean Eldredge de la Oporto Sports, agentul său de PR din Marea Britanie. Gustavsson a anunțat că Eriksson s-a stins din viață luni dimineață, acasă, înconjurat de familie. Familia a solicitat respectarea dorinței de a-și trăi doliul în intimitate și a cerut să nu fie contactată.

Cariera de antrenor a lui Eriksson a durat peste patru decenii, perioadă în care a câștigat 18 trofee. A început în Suedia, la Degerfors IF, iar apoi a preluat conducerea echipei IFK Göteborg. La doar 30 de ani, Eriksson era aproape necunoscut jucătorilor uneia dintre cele mai mari echipe ale țării, dar a reușit să obțină rezultate remarcabile, conducând Göteborg la câștigarea titlului național și a Cupei UEFA în 1982.

Acest succes l-a propulsat pe Eriksson la conducerea echipei Benfica, unde a continuat să aibă rezultate impresionante, câștigând două titluri de campion și ajungând într-o nouă finală de Cupă UEFA în 1983, de data aceasta pierdută în fața echipei Anderlecht.

Cariera lui Eriksson era în plină ascensiune. A continuat la Roma și Fiorentina, pentru ca în 1989 să se întoarcă la Benfica, unde a mai câștigat un titlu de campion și, în 1990, a ajuns în finala Cupei Campionilor Europeni, unde a pierdut în fața echipei Milan. Ulterior, a revenit în Italia, de data aceasta la Sampdoria, unde a câștigat Cupa Italiei în 1994, iar apoi a preluat conducerea echipei Lazio. Sprijinit financiar de președintele clubului, Sergio Cragnotti, Eriksson a reușit să obțină titlul în Serie A în anul 2000, doar pentru a doua oară în istoria clubului din Roma.

Alte articole

Moartea lui Mircea Diaconu a șocat o lume întreagă. Val de reacții după pierderea actorului: „Se duce să completeze în ceruri distribuția fabuloasă din Scrisoarea pierdută”

A murit o legendă a tenisului. A câştigat în carieră trei titluri de Grand Slam

Până în acel moment, Eriksson devenise unul dintre cei mai apreciați antrenori din Europa, astfel încât nu a fost o mare surpriză că Federația Engleză de Fotbal l-a ales drept succesor al lui Kevin Keegan la conducerea echipei naționale a Angliei. Cu toate acestea, numirea sa din ianuarie 2001 a stârnit controverse în anumite segmente ale presei din cauza naționalității sale. „Ne-am vândut dreptul de naștere unei națiuni de schiori și aruncători de ciocan care trăiesc jumătate din viață în întuneric”, a scris Daily Mail, în timp ce The Sun a descris numirea sa ca „o acuzație teribilă, patetică și auto-impusă”.

Eriksson a gestionat aceste critici cu calm și a început în forță, conducând Anglia la o victorie cu 3-0 împotriva Spaniei la Villa Park în februarie 2001. În septembrie același an, a avut loc punctul culminant al mandatului său la conducerea Angliei – o victorie memorabilă cu 5-1 împotriva Germaniei la München. David Lacey de la The Guardian a descris rezultatul ca fiind „extaz absolut”, subliniind că numirea lui Eriksson a fost „o lovitură de geniu”.

Citeşte şi: Christoph Daum, fost selecționer al Naționalei, a murit la 71 de ani, după o luptă îndelungată cu cancerul

Anglia a avut nevoie de un alt rezultat important – un egal 2-2 cu Grecia la Old Trafford în octombrie 2001 – pentru a se califica la Cupa Mondială din vara următoare. În acest moment, controversele legate de viața personală a lui Eriksson au ieșit la iveală. Cu puțin timp înainte de turneul din Japonia și Coreea de Sud, s-a aflat că Eriksson avusese o aventură cu prezentatoarea de televiziune suedeză Ulrika Jonsson. Acesta nu a fost singurul episod din viața sa amoroasă care a captat atenția publicului.

Eriksson a fost adesea criticat pentru că nu a reușit să valorifice la maximum „generația de aur” a Angliei, dar a condus echipa la trei turnee majore, ajungând de fiecare dată în sferturile de finală. A părăsit funcția de selecționer după Cupa Mondială din 2006, fiind implicat într-un scandal în ianuarie acelui an, când a fost înregistrat de un reporter sub acoperire declarând că ar fi dispus să preia conducerea echipei Aston Villa dacă ar fi avut loc o preluare din partea unui consorțiu din Orientul Mijlociu. Aceasta a fost urmată de zvonuri privind posibile negocieri cu Manchester United și Chelsea, iar, în cele din urmă, poziția sa a devenit nesustenabilă: s-a anunțat înainte de Cupa Mondială că Eriksson va pleca, indiferent de rezultatele Angliei în Germania.

„Ceea ce este nedrept nu este presa de fotbal”, a spus Eriksson despre tumultul celor cinci ani în fruntea Angliei. „Ceea ce este nedrept este restul presei, care nu poate face distincția între viața ta privată și cea profesională. Când aceste două aspecte se amestecă, într-un fel sau altul, lucrurile devin foarte rele.”

Eriksson a continuat să antreneze diverse echipe și selecționate, printre care Manchester City, Leicester, Mexic și, în cele din urmă, în 2019, Filipine. În martie 2024, și-a împlinit un vis din copilărie, antrenând echipa Liverpool pe Anfield într-un meci caritabil. „A fost o zi minunată”, a declarat Eriksson după meci.

Un documentar despre viața lui, intitulat simplu „Sven”, a fost difuzat pe Amazon Prime înainte de moartea sa și includea un mesaj din partea lui Eriksson, care reflecta umorul, grația și demnitatea sa. „Nu fiți triști, zâmbiți”, spunea Eriksson. „Mulțumesc tuturor – antrenori, jucători, suporteri – a fost o experiență fantastică. Aveți grijă de voi și de viața voastră. Trăiți-o. La revedere”.

Citeşte şi: Antrenorul care l-a dus pe Roger Federer în istoria tenisului s-a stins la doar 59 de ani