ÎPS Teodosie le recomandă creștinilor sfințirea mașinilor. Acesta susține că este un obicei creștinesc, la fel ca sfințirea casei, care este extrem de importantă. Arhiepiscopul Tomisului a declarat că în cartea de slujbe există rugăciuni pentru sfințirea obiectelor.
Mulți creștini se întreabă dacă sfințirea autoturismelor reprezintă un obicei creștinesc. ÎPS Teodosie a venit cu lămuriri, explicând că, în cartea de slujbe a preoților există rugăciuni pentru sfințirea obiectelor.
„Cum sfinţim casa, sfinţim şi maşina”, a spus acesta. Arhiepiscopul Tomisului a fost întrebat, în cadrul unei emisiuni radio la care participă săptămânal, dacă sfințirea autovehiculelor este un obicei creștinesc sau nu.
„Avem, în cartea de slujbe şi sfinţirea maşinilor, şi sfinţirea bărcii, şi sfinţirea tuturor obiectelor de care ne folosim. Cum sfinţim casa, sfinţim şi maşina”, a declarat înaltul ierarh, potrivit News.ro.
Totodată, există mai multe rugăciuni destinate binecuvântării mașinilor. Printre acestea se numără și o rugăciune nouă, care a atras atenția românilor. Ea este, în esenţă, doar o adaptare la condiţiile actuale, a mai vechii rugăciuni de binecuvântare a corăbiei. Acest vehicul de transport este mentionat de către Psalmistul David ca fiind rodul înţelepciunii umane izvorâtă din înţelepciunea divină şi care are nevoie de ajutorul Domnului pentru buna împlinire a scopului său: „Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate’ntru înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă…acolo pe ea străbat corăbii…dacă mâna Tu Ţi-o vei deschide, toate se vor umple de bunătate.”
Apariţia într-o carte oficială de cult a acestei rugăciuni demonstrează că Biserica ţine cont de realităţile vieţii cotidiene. Poate părea cam târzie apariţia ei, deoarece ea se practica şi până acum, exact prin actualizarea rugăciunii binecuvântării corabiei, iar automobilul există de ceva vreme.
Aşadar, putem binecuvânta orice tip de vehicul (barcă, vapor, automobil, locomotivă, tren, avion, navă spaţială etc.) câtă vreme avem de gând să-l folosim creştineşte.