Însă o varză murată ca la carte, care să nu se înmoaie, să nu facă floare și să reziste până târziu în vară, poți obține numai dacă o prepari după câteva reguli importante. În cartea sa, „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti“, regretatul bucătar radu Anton Roman dezvăluie secretele unei verze murate fără cusur.
Cea mai importantă regulă pentru ca varza murată să îți iasă perfect este să o pui în butoaie de stejar. E drept că multe gospodine nu au la îndemână astfel de recipiente și apelează frecvent la butoaie de plastic sau la borcane. De asemenea, ar fi bine ca butoiul să aibă un cep de lemn sau de metal, fixat în el, prevăzut la capătul liber cu un robinet.
O altă regulă pentru ca varza să nu se înmoaie și să rămână crocantă luni întregi este ca, înainte de a o pune la murat, să fie lăsată afară timp de 15 zile, ca să o atingă bruma şi să se frăgezească.
Ai nevoie de 20-25 de verze, 20 crengi de mărar uscat, 10 rădăcini de hrean, 10 legături de cimbru uscat, 4-5 pumni boabe de porumb, sare, cam 1,5 kg, grunjoasă, 1 pahar piper boabe, 3-4 gutui galbene.
Butoiul de stejar se opăreşte şi se lasă o zi cu apă şi 1 kg de var nestins în el, ca să se cureţe de impurităţi. Ulterior, se spală în câteva ape clocotite. Şi capacul se opăreşte bine.
Pe fundul butoiului se presară un strat de sare, apoi se așază un strat de foi de varză, cimbru, mărar, boabe de porumb şi câteva felii de gutui.
Verzele se curăţă de primele foi şi se scobesc în zona cotorului, apoi se așază în butoi cu scobitura în sus. Se pune sare pe fiecare varză, iar în butoi, printre ele se mai pun rădăcini de hrean, mărar, porumb, cimbru, piper şi felii tari de gutuie. Se pune un alt strat de verze şi se continuă până se umple butoiul.
În dreptul cepului se pun crenguţe de mărar.
Ultimul strat este de sare. Apoi se așază capacul, iar pe el se pune o greutate, astfel încât varza să lase apă mai repede. Se acoperă butoiul cu o cârpă curată şi se lasă aşa o zi şi o noapte, fără să se umble la el.La capătul acestui interval de timp, se verifică dacă varza a lăsat apă. În cazul în care se constată că nu a lăsat apă cât să o acopere, se adaugă apă fiartă şi răcită, suficientă cât să acopere leguma.
După o săptămână, se goleşte butoiul pe la cep, se vântură zeama de varză şi se toarnă înapoi în butoi, pe deasupra. La nevoie, se mai adaugă sare sau, dacă deja este prea sărată, se mai ia din lichid şi se înlocuieşte cu apă.
O dată pe săptămână, varza trebuie vânturată. Se continuă vânturarea până ce varza este complet murată, dar, în principiu, aceasta ar trebui să fie gata de consum cam la trei săptămâni după ce a fost pusă în butoi.