În Anglia, un șofer de autobuz câștigă bine. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care o româncă a decis să încerce și ea această meserie. Femeia a ajuns în Regat la 22 de ani și a rămas acolo timp de două decenii.
Timp de mulți ani a muncit la o brutărie. Salariul de acolo nu îi era suficient ca să-și întrețină familia și nici timp liber nu avea mai deloc, pe care să și-l petreacă cu soțul și cu fetița ei. Așa că i-a încolțit în minte ideea schimbării jobului.
Nu știa, însă, sigur ce i-ar plăcea să facă. Au trecut ani buni până când un prieten i-a spus că are în plan să se facă șofer de autobuz. Acela a fost momentul în care i s-a produs și ei declicul, dar a mai durat câțiva ani până s-a văzut cu licența în mână, la volanul autobuzului. Și asta întrucât se temea de pericolele care pot apărea, de condusul pe timp de noapte, de faptul că ar putea să nu poată face viraje pe străduțăe înguste.
Tot felul de frici au stăpânit-o patru ani de zile, timp în care prietenul ei nu a încetat să-i prezinte avantajele acestei meserii.
„Am devenit șofer de autobuz chiar înainte să împlinesc 40 de ani. Lucrasem într-o brutărie și simțeam că trebuie să fac o schimbare. Întotdeauna mi-a plăcut să conduc, dar eram îngrijorată de faptul că era considerată o meserie de bărbați și că femeile la volan erau puține și foarte rare.
Mi-am petrecut copilăria în România și am venit aici când aveam doar 22 de ani. Așadar, am trăit și lucrat în Anglia jumătate din viață, în special în domeniul ospitalității. Știam că am nevoie de un loc de muncă bine plătit și care să mă ajute să am grijă de fiica mea și de școala ei. Munca în brutărie nu îmi oferea această flexibilitate și nici un salariu suficient de mare și era și o muncă grea.
Într-o zi, un prieten mi-a spus că se gândește să devină șofer de autobuz și am început să mă gândesc și eu la asta. L-am ascultat enumerându-mi toate avantajele acestei meserii, dar nu vedeam multe femei conducând, așa că nu mă simțeam suficient de încrezătoare pentru a o face eu însămi. Am ezitat și nu m-am înscris când a făcut-o prietenul meu, dar m-a pus pe gânduri.
Prietenul meu mi-a tot vorbit despre acest loc de muncă în următorii patru ani. A fost o a doua șansă pentru mine și am știut că trebuie să încerc, știind că, dacă nu merge bine, mă pot întoarce oricând să lucrez în restaurante și în serviciul clienți”, a povestit femeia pentru The Telegraph, potrivit newsweek.ro
Azi, femeia a ajuns să câștige 33.000 de lire pe an, adică aproximativ 197.110 de lei sau 39.609 euro. Și asta fără să muncească până la epuizare. Are un program normal, de cinci zile pe săptămână, opt ore pe zi. De asemenea, este plătită suplimentar pentru orele pe care le efectuează în plus.
„Partea cea mai bună este că ești plătit în timp ce înveți. Acum câștig 33.000 de lire sterline și lucrez cinci zile pe săptămână. Pot câștiga și din ore suplimentare, iar tariful este mai mare în schimbul de noapte și dimineața devreme.
De obicei lucrez de la mijlocul dimineții până după-amiaza târziu, ceea ce este bine pentru mine. Unii dintre colegii mei fac tura de dimineață, care începe în jurul orei 4.50 și se încheie la ora 15.00. Eu fac tura de noapte, care începe în jurul orei 16:00 și se termină în jurul orei 24:00 sau 1:00”, a mai povestit femeia.
Evident, românca are parte și de incidente la locul de muncă: oameni nervoși că stau prea mult în trafic și întârzie la serviciu sau pasageri care nu vor să-și plătească biletul.
„Pasagerii se supără dacă autobuzul întârzie sau dacă suntem blocați într-un ambuteiaj, ceea ce nu pot controla. Ei ajung târziu la serviciu sau lipsesc de la propriile întâlniri, ceea ce înseamnă că devin frustrați. De asemenea, ridică tonul la mine dacă le spun că autobuzul e plin și că nu pot urca.
Pot apăsa un buton atunci când un pasager refuză să plătească și o fac. Pentru siguranța noastră, suntem învățați să nu forțăm o plată sau să evacuăm pe cineva din autobuz. În schimb, le explic (de două ori) că trebuie să plătească biletul și, dacă continuă să refuze, activez butonul. Transport for London, firma care operează transportul public în oraș, înregistrează incidentul imediat ce apăs butonul.
Dacă apare un tipar – și biletele nu sunt plătite în aceeași locație mai multe zile – firma trimite controlori de bilete. Treaba noastră este să oferim consiliere, dar nu să ne implicăm. Încerc din răsputeri să mă țin de acest lucru”, a adăugat femeia.