OPINIE Ciprian Purice, analist politic, după alegerile din Republica Moldova: „Obiectivul fundamental al României a fost deja atins”

Am găsit o Basarabie îngrijită. Modernă. Vie. Cu orașe în care singurul element care le diferenția de cele din România erau plăcuțele de înmatriculare ale autoturismelor. Și o infrastructură mai precară, dacă iscodim după detalii. De exemplu, la școala în care a votat premierul Dorin Recean, toaleta era în curte. Fără apă caldă. În inima Chișinăului. De asemenea, în spatele bulevardelor largi, cu vitrine intens luminate și branduri internaționale, sunt străzile pline de gropi, blocurile cu tencuiala mucegăită, trotuarele crăpate. Răutăcioșii le vor evidenția mai întâi pe acestea, mai ales că s-au obișnuit cu viața cotidiană de pe ăstălalt mal al Prutului, eludând ignorant trecutul recent al Basarabiei. Sau poate chiar nu-l cunosc, ca majoritatea celor care ne țin lecții pe acest subiect.

Satele nu mai sunt marcate de decrepitudine. Fără gospodării în stare de abandon, fără pământuri pârloagă. Cu tractoare, cu mașini de toate felurile, magazine moderne, stații de carburant la tot pasul și oameni. Mulți oameni. Într-o alternanță mlădioasă deal-vale dominată de suprafețe enorme de culturi agricole. Multe, multe podgorii. Lucrate, îngrijite, parcă readuse la viață. În care doar stâlpii de beton de la marginea rândurilor spărgeau feeria naturii, amintind strident de epoca sovietică. Între ele, între vii, livezi și ogoare, rămășițele fostelor colhozuri. Multe, ce e drept, și foarte puține înlocuite de fermele moderne finanțate cu bani occidentali. Dar mai e timp, suntem abia la început de drum. Basarabia e verde, nu mai e gri, cenușie.

Doar colhozurile abandonate, ruginite, în care singurul semn de viață erau lătraturile câinilor maidanezi, păreau ca niște carmace înfipte în trupul patriei, menite să țină Basarabia legată de trecutul sovietic. La fel ca noaptea. Când se lasă bezna. Totală. Rece. Înspăimântătoare. Până n-o simți n-ai cum să o înțelegi. Și n-ai cum să accepți sprijinul necondiționat pe care România trebuie să-l furnizeze. În satele Basarabiei, noaptea e noapte. Doar câteva luminițe, răzlețe, firave sparg întunericul indicând prezența unei localități. Ca o metaforă a situației socio-politice de astăzi.

Găgăuzia? Un dezastru. Un loc pierdut în spațiu și timp, în care sărăcia lucie, cronică, mută contrastează cu perfecțiunea drumului european renovat cu banii UE. Într-o distanță de doar zece metri dihotomia est-vest e clară, concretă și expresivă. Moștenirea turcică a ajuns aproape inexistentă. Limba găgăuză, la fel. Se vorbește exclusiv rusește. Canalele de televiziune sunt rusești. Geografia și ortodoxia rămân singurele elemente care leagă Găgăuzia de noi restul. Exact așa cum s-a dorit și cu Basarabia.

Alte articole

Unionistul George Simion, fondatorul mişcării „Basarabia e România”, ar tăia fondurile pentru de ajutor pentru Republica Moldova: „De ce să vă trimit bani vouă, care de multe ori aţi avut atitudini anti-româneşti”

Banca Transilvania se extinde în Republica Moldova și cumpără Microinvest, cea mai mare companie de creditare non-bancară de peste Prut

Homo Sovieticus

Sovieticii au ras totul după 1940, au falsificat istoria, au strămutat zeci-sute de mii de oameni, sperând că, generație după generație, an după an moștenirea română de peste Prut se va disipa până la dispariție. RSS Moldovenească a fost cea mai intens rusificată regiune din întreg URSS-ul. Cu lecția învățată după 1812, când Imperiul Țarist a dominat Basarabia doar la nivel de elite, fapt ce ne-a facilitat integrarea ei în ritm accelerat în România Mare, după Al Doilea Război Mondial, sovieticii au venit cu o abordare consistentă. Și mai dezastroasă. În loc să-i reeduce pe basarabeni, i-au deportat. Elitele care n-au apucat să treacă Prutul au fost fie exterminate, fie aruncate în gulag. Au pus în locul lor o nouă clasă conducătoare, o nouă programă școlară, o nouă limbă, o nouă cultură, o nouă identitate națională și chiar un nou concept de patrie: Moscova, a treia Romă. Acest fenomen e descris satiric de scriitorul și sociologul Alexandr Zinoviev drept Homo Sovieticus.

De ce e relevant taman acum acest concept aparent abstract? Pentru că în Basarabia toate evoluțiile politice sunt definite prin această paradigmă. Stânga, dreapta, unioniști, conservatori, pro-rusi, pro-europeni, sovieto-nostalgici sunt doar niște variațiuni pe aceeași temă. În Republica Moldova există Homo Sovieticus și restul. Atât! Orice altă abordare conduce la dezvoltări incoerente și care nu au valoare de întrebuințare.

În anii ‘90, după implozia URSS, Homo Sovieticus era într-o proporție uriașă. Viața cotidiană fiind dominată de generațiile rezultate prin mancurtizarea în masă, deceniu după deceniu. Probabil acesta este și unul dintre motivele principale pentru care nu s-au făcut pași spre unire, în acea perioadă. Plus problema transilvană, 20 martie Târgu Mureș… istorie. Astăzi, în schimb, la 30 de ani distanță, homo sovieticus a ajuns la un procent de 25-30%. Speranța de viață și fenomenul „Go West” au contribuit semnificativ la această evoluție. Plus un joc atent, răbdător și cu gesturi esențiale din partea României, atunci când s-a putut. Procentul de mai sus pare mic, însă în orice ecuație electorală el poate fi devastator. Pentru că homo sovieticus e monolit și disciplinat iar atunci când e stimulat devine gălăgios, agresiv, dominant. Adică fix ce am văzut la referendumul de duminică.

Referendumul

Cele mai mari emoții au fost pentru întrunirea cvorumului de prezență de 33%. Pragul, cum i se spune la Chișinău. Pentru că la precedenta consultare cetățenească, din 2010, 87% au votat pentru, dar nu s-a întrunit cvorumul. Aici intervine și sabia cu două tăișuri a lipirii referendumului de scrutinul prezidențial. Indiferent cât s-a speculat că această decizie s-a adoptat exclusiv pentru a o favoriza politic pe Maia Sandu, eu consider că nu s-ar fi atins pragul fără inserarea forțată a tematicii referendumului în dezbaterea prezidențială. Dezbatere care, exact ca la noi, suscită opinii, discuții, emoție și angrenează întreaga populație. Sigur că și Maia Sandu a beneficiat de pe urma sincronizării cu referendumul, însă abia în subsidiar. Pentru că a reașezat întreaga campanie electorală pe tematica aderării la UE, în timp ce restul subiectelor au căzut în planul secund. Ritmul lent al reformelor, proasta guvernare, un stat slab și incompetent, nivelul scăzut de trai și multe altele care i se pot imputa în mod obiectiv Maiei Sandu sunt teme care vor reveni pe agendă, până la al doilea tur de scrutin.

Efectul negativ al lipirii referendumului de prezidențiale a fost mobilizarea extraordinară a Homo Sovieticus. Deoarece au înțeles că un rezultat negativ va constitui arma perfectă împotriva Maiei Sandu. Cu peste 50% împotriva aderării la UE, până în turul doi Maia Sandu n-ar mai fi avut nicio șansă. Adică exact situația din seara alegerilor și rezultatul propagat mimetic de toată lumea, când RomâniaTV a fost singura televiziune de la noi (ca să nu zic chiar din întreaga lume) care a spus că referendumul va trece. Și nu fiindcă am apelat la tehnicile lui Nostradamus, ci pentru că nu ne-am grăbit să preluăm ce spun restul. Am luat, în schimb, rezultatele publicate în timp real de BEC-ul lor, care exprimau doar voturile din țară și am îndrăznit să le ponderăm matematic cu cele din diaspora. Care reprezintă aproape 15% din total și care nu fuseseră numărate, dar putea fi estimate.

Ce va fi în turul doi? E greu de prognozat și recunosc că pe mine mă interesează mai puțin, obiectivul fundamental al României fiind deja atins, duminică, când Homo Sovieticus a primit o lecție cum nici prin cap nu-i trecea că i se poate întâmpla. Și indiferent ce va fi la finala prezidențială, o premieră interesantă este că se derulează între doi cetățeni români. Și încă ceva, de azi înainte, Moscova e obligată să fie inteligentă în relația sa cu România, respectiv Basarabia.