Nicolae Ceaușescu se bucura de un statut special și avea un salariu mult mai mare decât cel al angajaților obișnuiți. La acea vreme, salariile din România erau stabilite în funcție de mai mulți factori, inclusiv poziția ierarhică și responsabilitățile pe care le aveau angajații în cadrul sistemului comunist. În general, salariile erau reglementate de stat și erau influențate de planificarea economică centralizată, ceea ce însemna că nu existau fluctuații pe piața liberă, așa cum se întâmplă în economiile de piață.
Venitul lui Ceaușescu și al altor oficiali de rang înalt era adesea un subiect tabu, iar discuțiile despre salariile acestora erau evitate. Sistemul comunist tindea să promoveze o cultură a secretului în privința veniturilor și a bunăstării liderilor săi, astfel încât cetățenii erau adesea în întuneric în ceea ce privește realitățile financiare ale elitei politice.
Un alt aspect important care merită menționat este că, în ciuda veniturilor considerabile pe care le avea, Nicolae Ceaușescu a impus măsuri dure de austeritate populației, care se confrunta cu lipsuri severe în ceea ce privește produsele de bază. Această contradicție între stilul de viață al liderului și condițiile dificile în care trăiau cetățenii a generat un profund resentiment în rândul populației.
„Ceaușescu avea 12.000 de lei salariul și 3.000 de lei de indemnizație de conducere. În total, 15.000. Asta era net ce primea el în plic. Aproape 800 de dolari. Era cel mai mic salariu din lume de președinte. Și, bineînțeles că, de la el, pornea câte o mie, câte o mie, în jos, funcțiile respective.
Adjunctul meu mi-a trecut la președintele României 20.000 de lei. După aceea, prim-ministrul 19.000 de lei, vice prim-ministrul 18.000 de lei, ministrul 17.000 ș.a.m.d. Deci toată lumea câștiga în funcție de președinte”, a spus Petre Gigea pentru canalul de YouTube Atelierul de Detailing.
Totodată, este important de menționat că, pe lângă salariu, liderul comunist avea acces la o serie de beneficii și privilegii care îi asigurau un stil de viață extravagant. Acestea includeau locuințe de lux, mașini oficiale și alte avantaje materiale, toate acestea fiind acoperite de stat.
„În 1985, când s-a făcut o majorare de salarii, întâi s-a dat la mineri, la metalurgie, ramurile industriei grele și, pe urmă de tot, venea funcționărimea. Printre altele, în ceea ce privește funcționarii, miniștrii, inclusiv președintele țării (adică Ceaușescu, n.r.), trecuse mai multe de juma’ de an și nu le majora salariile.
[…] La un moment dat, directorul general al Văii Jiului (centrul minerilor, n.r.) avea salariul mai mare decât ministrul Minelor. Erau unii generali care avea și soldă de grad și așa mai departe, care aveau salariul mai mare decât ministrul Forțelor Armate”, a mai declarat fostul ministru din perioada comunistă.