Nici măcar românii cu școli înalte nu pot spune că stăpânesc întreg lexicul limbii române. Ar fi, de altfel, misiune imposibilă. Limba română are aproximativ 200.000 de cuvinte, dintre care doar 60.000 sunt recunoscute și înregistrate oficial în Dicționarul Explicativ al Limbii Române.
Foarte multe cuvinte din cele 60.000 dau adevărate bătăi de cap chiar și celor mai atenți vorbitori. Fie că este vorba despre influențe străine sau dificultatea de a integra forma corectă în scris și pronunție, extrem de multe cuvinte sunt greșit folosite de mulți dintre noi.
Unele cuvinte românești au intrat în vocabular pe filieră străină și au produs confuzie multor vorbitori. În rândurile următoare, ne vom opri asupra a cinci dintre cele mai folosite cuvinte românești pronunțate greșit.
1. Crenvurst. Cel mai adesea, folosim forma de plural a acestui substantiv. Pluralul corect este „crenvurști”, nu „crenvuști” sau „cremvuști”, așa cum auzim adesea în jurul nostru. Etimologic, cuvântul provine din cuvântul german „Krenwürstchen”, substantiv compus din „wurstchen” (diminutiv de la „wurst”, care se referă la produse din carne, cum ar fi cârnații sau salamurile) și „Kren”, un cuvânt din germană regională (folosit în Austria și sudul Germaniei), care se traduce prin hrean.
2. Sendviș sau sandvici. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic dă corecte ambele variante ale acestui cuvânt. Cuvântul „sendviș” provine din englezescul „sandwich”. Cuvântul a fost inspirat de nobilul englez John Montagu, al 4-lea Conte de Sandwich (1718–1792). Se spune că Lordul Sandwich era pasionat de jocurile de noroc și, adesea, nu dorea să se oprească din joc pentru a lua masa. Prin urmare, cerea să i se aducă carne așezată între două felii de pâine, pentru a o putea consuma în timp ce juca.
3. Inopinat. Varianta greșită a acestui cuvânt este inopinant. „Inopinat” este un adjectiv care înseamnă „neprevăzut, neașteptat” și are origini latine. Cuvântul provine de la „inopinatus” (format din „in-” = „fără” și „opinatus” = „așteptat” sau „prevăzut”).
4. Președinție, nu președinție. Cuvântul „președinție” se referă la funcția, mandatul sau sediul unui președinte. Este un cuvânt derivat din „președinte”, căruia i se adaugă sufixul „-ie”, care face referire la o instituție sau o funcție.
5. Mostră, nu monstră, așa cum auzim frecvent în jurul nostru. Cuvântul „mostră” provine din limba italiană „mostra” și are sensul de „exemplar” sau „eșantion.