Daniel Balaș este de părere că este imposibil să fii „sfânt” 40 de zile, după care să revii la vechile obiceiuri nedemne de „sfinți”. Fostul preot susține că acea curășșire duhovnicească pe care toți credincioșii care postesc și-o doresc nu se reglează din mâncare, ci din fapte și gânduri bune. Asta este ceea ce Îl interesează pe Dumnezeu, și nu conținutul farfuriei.
„Mă tot întreabă lumea dacă mai țin post. În primul rând, n-am cum să țin postul impus de o societate comercială cum este biserica. Iar în al doilea rând nici nu mai am loc de ultrareligioșii ăștia evlavioși care de dimineața până seara întind margarina pe pâine, dar ei se mănâncă de energie pozitivă și de toate faptele ei bune: Vezi că-i păcat să faci aia, vezi că te pedepsește Dumnezeu, vezi că n-ai voie așa, vezi că trebuie să faci invers. I-ai mâncat ăluia energia, timpul și viața prin sfaturile tale mizerabile prin sfaturile alea pe care i le-ai dat pentru ca el să nu facă lucrurile pe care tu le credeai rele, dar care, poate, pentru el erau bune și constructive.
Continuând lista motivelor pentru care nu țin post, nu mai vreau să mă mint pretinzând 40 de zile că o fac pe sfântul, pe milostivul și pe bunul. Nu poți fi 40 de zile bun și după aia ghioarlă tot timpul anului. Și dacă vine vorba despre vreo curățare duhovnicească, p-asta nu o cureți din mâncare, p-asta o cureți din energia ta, din conștiința ta, din mintea ta. Iertându-te pentru tot ce ai făcut în trecut, îți schimbi energia. Lăsând un cuvânt bun unui om, îți schimbi energia, făcând niște lucruri interesante și bune pentru tine, îți schimbi energia.
De ce să mănânc margarină sau cartofi prăjiți, pe cine să impresionez? Pe Dumnezeu? El nu vrea decât recunoștință și mulțumire pentru tot ceea ce îți oferă. Nu vrea să vadă farfuria ta plină de legume, nu-L impresionează și nici nu-L interesează ce bagi tu în stomac. Îl impresionează ce scoți tu pe gură […]”, a spus Daniel Balaș pe Facebook.
Fostul preot spune că o curățire duhovnicească autentică nu durează doar 40 de zile, după ce ani la rând am păcătuit. Balaș vorbeslte despre arta postului – „să-ți vezi de treaba ta și să te iubești atât de mult încât ceilalți să te ia drept exemplu„.
„Toată lumea vrea la împărtășanie. Ăștia care țin post acum o fac ca să se împărtășească și să se întâlnească cu Dumnezeu. Eu nu pot aștepta 40 de zile să mă întâlnescu cu Dumnezeu. Eu ori Îl am de dimineață până seara, ori nu îl am. Nu stau acum: Doamne, știi, vreau să ne întâlnim peste 40 de zile. Nu, Dumnezeu e în mine și ca eu să Îl activez, să Îi simt prezența, trebuie să umblu la robinetul faptelor bune, al energiei pozitive, al gândurilor curate.
Eu Îi împărtășesc Lui energiiile mele bune și toate lucrurile folositoare pe care le fac oamenii, inclusiv cu mine, și El îmi împărtășește toate dorințele și toate obiectivele mele care mă ajută să evoluez.
Eu nu zic că Dumnezeu nu e în lingurița aia. Ba da, e și acolo, e și aici, e și afară, e omniprezent. Dar nu pot să zic, acum trăiesc fără El și țin postul ăsta ca să vină la mine. Și cine mi-L dă pe Dumnezeu? Un om care a pus în balanța minții lui spovedania mea și în funcție de ce i-am zis sau de ce l-am mințit el mi-l dă pe Dumnezeu sau nu mi-l dă.
Aveți conștiință, aveți cap și dacă credeți că astea vă sunt utile și de folos, faceți-le!
Un post care o să vă curețe toată viața, nu 40 de zile. Ce te-a îmbolnăvit în 20 de ani, nu poți vindeca în 40 de zile. Îți trebuie o lungă perioadă de timp să intri din nou în fluxul curăției. Eu nu cred că te cureți în 40 de zile, îți cureți puțin colonul, dar asta o poți face și vara, și când mănânci mult și prost și fără rost.
Eu consider că această artă a postului este să-ți vezi de treaba ta și să te iubești atât de mult încât ceilalți să te ia drept exemplu și să zică, Bă, omul ăsta se iubește și dacă se iubește pe el, ne iubelte și pe noi, că știe ce înseamnă arta iubirii. Dar nu să stau eu să citesc pe etichetă: a, asta are urme de lapte, dar pofta mea este să gust de acolo. Păi mintea mea rămâne acolo și în loc să fac ceva util, stau blocat acolo. Vedeți să nu conțină gândurile voastre urmă de ciudă, de ură, de invidie, de prostie, de frustrare, de neiertare […]
Din când în când, intru în mintea mea și văd: ce mă obosește? Gândul că trebuie să termin un proiect. Ok, îl dau afară că deja m-a epuizat. Intru în capul meu și mă gândesc: ce mă mai epuizează? Faptul că vorbesc verzi și uscate cu toți prietenii mei. Ok, ia să mai intru puțin în privat doar cu Dumnezeu și cu mine și să las discușiile inutile”, a spus Daniel Balaș pe Facebook.