Succesiunea se împarte în două categorii, în funcție de voința exprimată sau nu a defunctului cu privire la distribuirea bunurilor sale.
2. Moștenirea testamentară. Acest tip de succesiune permite unei persoane să-și exprime, printr-un testament valabil, dorința cu privire la cine îi va moșteni bunurile și în ce condiții.
De preferat ar fi ca succesiunea să se demareze într-un timp cât mai scurt, pentru că dacă aceasta va fi dezbătută după doi ani de la data decesului, se vor plăti pe lângă cheltuielile notariale și un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile ce au aparținut persoanei decedate.
Citeşte şi: Ce se întâmplă dacă nu faci succesiunea? Se achită impozit din bunurile imobile
În cazul în care moștenitorii nu inițiază procedura succesorală prin intermediul unui notar public sau al instanței, aceștia nu vor putea dobândi oficial dreptul de proprietate asupra bunurilor lăsate de defunct, fie ele mobile (cum ar fi un autoturism) sau imobile (terenuri, case, apartamente). Dovada dreptului de proprietate a moștenitorilor asupra bunurilor moștenite de la persoana decedată se face cu certificatul de moștenitor eliberat de către notarul public ori cu hotărârea judecătorească eliberată de către instanța de judecată. În cazul în care un astfel de act nu a fost eliberat, chiar dacă moștenitorii pot folosi personal bunurile moștenite, aceştia nu vor putea să încheie contracte cu privire la aceste bunuri.