Daniela Ploia a tras o adevărată sperietură, pe care o va ține minte toată viața. Din cauza oboselii, artista nu și-a dat seama că se afla pe linia de tramvai, când discuta cu o prietenă, și nu a văzut că vine un tramvai.
Citește și: Daniela Ploia ar fi încercat să se sinucidă! Cântăreața de muzică populară a intrat cu mașina pe contrasens
Vatmanul a dat semnale, însă cântăreața de muzică populară, cu gândul în altă parte, nu le-a băgat în seamă. Tramvaiul a lovit-o, însă foarte puțin, pentru că s-a frânat. Daniela Ploia este conștientă că a fost la limită să fie victima unui grav accident.
”Veneam de la un eveniment, s-a petrecut târziu, trecut de ora una noaptea. Am parcat și am vrut să traversez spre casă linia de tramvai, doar că m-am întâlnit cu o prietenă care aștepta Uber.
Ne-am luat la povești și nu am realizat că eram pe linia de tramvai. Nu am auzit claxonul, deși vatmanul, înjurând, m-a anunțat că a claxonat și a crezut că îl sfidez. A accelerat și s-a oprit în mine. Am căzut și m-am lovit puțin… Dar a fost vina mea. Oboseala și faptul că eram prinsă în discuții”, a spus cântăreața, pentru Cancan.ro.
De profesie inginer şi cu studii medicale, artista şi-a urmat şi pasiunea de a cânta. Primii bani i-a câştigat, însă, muncind cu ziua, la sapă, încă din şcoala generală, să-şi poată ajuta familia.
”Provin dintr-o familie numeroasa, suntem sapte frati. Chiar ma gandeam la mama cum a reusit sa creasca sapte copii, imi amintesc de neajunsurile noastre. Si daca ar fi lucrat, nu si-ar fi permis sa dea bani pentru sapte copii cand pleaca la scoala. Am avut parte de lipsuri, le-am simtit, m-au intarit, m-am ambitionat.
Nu aveam timp de joaca, trebuia sa muncim. In agricultura, mergeam cu sapa la oameni, cu ziua sa ne castigam existenta. Imi doream sa castig banutii mei. Vedeam la bunica ca asta facea si i-am zis ca vreau sa merg cu ea sa fac bani.
Nu erau foarte multi bani, dar inca de pe atunci ii ajutam pe ai mei pentru ca vedeam cat de greu le este. Imi mai cumparam si eu cate ceva dar eram foarte ponderata, munceam banutul si stiam ca nu pot sa-l risipesc. Din clasa a 5-a am inceput sa merg cu bunica, mai lipseam si de la scoala.
Nu ne permiteam hainute, mai primeam. Eu mai capatam de la prietene haine, sora mea era mai increzuta, nu primea. Eu eram mai de la tara, tot timpul primeam, eram pomanagie, unde sunt pomeni, si eu sunt prezenta. Imi aduc aminte ca venise bunica de la o pomana si incepusem sa plang ca nu ma luase si pe mine. Si bunica mi-a zis sa ma duc ca ma asteapta.
M-am dus la poarta si am strigat ca am venit la pomana. Cand mi-a zis ca s-a terminat pomana, vai, am inceput sa plang. De atunci, m-a luat bunica la toate pomenile. Eu primeam, eram un copil simplu, asa am si ramas, modesta. Si acum cand merg la tara, toate babutele mele ma asteapta”, a mărturisit Daniela Ploia.