Crăciun 2024. În luna decembrie, toată lumea începe să-și decoreze casa în spirit festiv, aducând magia sărbătorilor în fiecare colț al locuinței. Din păcate însă, unele plante pe care le aducem în casă sunt toxice pentru câini și pot duce la probleme serioase.
Mulți stăpâni nu știu că plantele decorative folosite în această perioadă pot fi toxice pentru patrupezi. Fie că vorbim despre ghirlande, aranjamente florale sau chiar brazii împodobiți, câinii pot fi tentați să le ronțăie sau să le înhgită, punându-și astfel sănătatea în pericol.
Iată care sunt plantele care pot face rău patrupedului tău în această perioadă, potrivit petmed.com.
Ilexul este una dintre cele mai populare alegeri pentru decorațiunile de sărbători. Are frunzele verzi, lucioase și este folosit de obicei în coroane, ghirlande și alte aranjamente festive.
Dar, dacă un câine mănâncă frunze de ilex, poate dezvolta tulburări gastrointestinale sau chiar dificultăți de mers. De obicei, nu sunt probleme grave și totul trece de la sine. Totuși, dacă observi că patrupedul tău vomită în continuu, stă tot timpul culcat și nu mai are energie, cel mai bine este să mergi urgent cu el la veterinar.
Vâscul, o altă plantă tradițională de sărbători, vine în două variante: american și european. Cea americană e mai puțin periculoasă și poate duce doar vărsături și diaree ușoară.
În schimb, vâscul european este mult mai periculos. Chiar și o cantitate mică poate afecta ritmul cardiac al câinelui și poate crește tensiunea arterială.
Nici măcar brazii de Crăciun nu sunt complet siguri pentru prietenii noștri cu blană, indiferent dacă sunt molizi, pini sau brazi artificiali. Acele și crengile lor pot irita stomacul câinelui, iar bucățile mai mari din crengi pot provoca blocaje în intestin. De obicei, problemele sunt ușoare, dar e mai bine să fim precauți și să nu lăsăm câinele să roadă din pom.
Amarilis este o plantă cu flori spectaculoase și apare des în casele noastre de sărbători. Fie că vorbim de petale, frunze sau bulb, toate părțile acestei plante sunt toxice pentru câini.
Efectele pot fi destul de grave, de la probleme digestive cu sânge în scaun, până la probleme cu inima și chiar convulsii. În cazul în care patrupedul tău a ingerat o cantitate mai mare, contactează de urgență medicul veterinar.
Crăciunița, cu frunzele ei roșii specifice sezonului, poate părea inofensivă. Mulți o pun direct pe podea, la îndemâna câinilor. Din păcare, dacă patrupedul o gustă, poate să saliveze excesiv și să aibă probleme cu stomacul. De obicei, aceste simptome trec de la sine, dar dacă vărsăturile sau diareea durează mai mult de 2-3 episoade, e timpul să vizitezi veterinarul.
Tisa, o altă plantă veșnic verde folosită în decorațiuni, poate fi extrem de periculoasă. O găsim în ghivece, coroane și aranjamente, și poate avea și fructe pe lângă acele ei cerate. Chiar și o cantitate mică poate provoca un ritm cardiac anormal, hipertensiune, tremurături sau convulsii.
Pentru un Crăciun liniștit, cel mai bine este să ținem toate aceste plante departe de zonele unde au acces câinii. Putem să le punem în locuri înalte sau în camere unde patrupedul nu intră.
Dacă totuși observăm că a mestecat din vreo plantă și începe să se comporte ciudat, cel mai bine este să mergem la veterinar.
Teama câinilor de materialele pirotehnice este strâns legată de natura lor sensibilă, de percepția asupra zgomotelor puternice și neprevăzute și de instinctele lor primare. Spre deosebire de oameni, care pot asocia sunetele petardelor și artificiilor cu o experiență festivă, câinii interpretează aceste zgomote ca amenințări iminente, care le activează starea de frică și provoacă o serie de comportamente extreme. Poți evita astfel de situații dacă aplici metodele potrivit de a-ți ajuta cățelul să depășească momentele dificile.
În mai multe studii despre răspunsurile fricii la zgomote, cercetătorii au descoperit că factori precum rasa, vârsta, sexul, starea reproductivă, perioada petrecută cu stăpânul și expunerea timpurie la anumite zgomote puternice influențează modul în care câinii reacționează la sunete precum petardele și artificiile.
Experții susțin că patrupedele au o sensibilitate auditivă de patru ori mai mare comparativ cu cea a oamenilor, putând detecta sunete pe frecvențe mult mai înalte, ceea ce face ca zgomotele puternice să le provoace un nivel extrem de ridicat de stres. Din această cauză, câinii își modifică de obicei comportamentul într-un mod evident atunci când aud petarde sau artificii, potrivit Smithsonianmag.com.
Câinii experimentează lumea în mare parte prin intermediul simțurilor lor și pot percepe sunete și mirosuri de la distanțe mari. De aceea, nu este neobișnuit ca sunetele puternice să îi facă să intre în panică sau să se sperie. Petardele și artificiile emit sunete puternice neregulate și neașteptate și vin adesea însoțite de vibrații, iar lipsa unui tipar sau a unei predicții amplifică anxietatea câinilor. De asemenea, unii câini care au trecut prin experiențe traumatizante în trecut, fie că au fost expuși la zgomote puternice ori la alte evenimente stresante, vor avea o sensibilitate mai mare decât alții.
Fobia de zgomot se manifestă diferit la câini
Unele rase pot avea o prevalență mai mare a aversiunii față de zgomote și, prin urmare, se tem mai mult de petarde și de focurile de artificii. Spre exemplu, într-un studiu recent efectuat pe mai bine de 5.200 de câini, intensitatea fricii față de focurile de artificii la rasele Shiba Inu și Border Collie a fost semnificativ mai mare decât cea în cazul Marelui Dan și a Boxerului.
Același studiu a constatat că, în ceea ce privește zgomotul puternic, femelele sunt de 1,3 ori mai predispuse să se sperie, câinii sterilizați sunt de 1,7 ori mai predispuși să prezinte simptome ale fricii, în timp ce șansele de a fi speriat un câine cresc cu 3,4% pentru fiecare an în plus de vârstă. Aceeași cercetare a scos la iveală faptul că 52% dintre câini au fost afectați cel puțin parțial de petarde și focurile de artificii, iar majoritatea a dezvoltat o teamă încă din primul an de viață, aflăm de la experții de la Pawlicy.com.
Totodată, eșecul socializării cățeilor de la o vârstă fragedă îi poate face să devină anxioși și temători față de orice lucru nefamiliar atunci când devin adulți. Experiențele traumatice și comportamentul învățat de la alți câini pot să contribuie, de asemenea, la aversiunea față de zgomot. Sunetele puternice și imprevizibile, care sunt însoțite de „flash”-uri luminoase, pot declanșa o anxietate intensă, cunoscută sub numele de „fobie de zgomot”, care este rezultatul evoluției canine. Evoluția a antrenat câinii să evite o amenințare percepută pentru a putea supraviețui, chiar dacă nu devine reală, așa cum este cazul artificiilor.
Sensibilitatea la zgomote în cazul câinilor se poate dezvolta în orice perioadă de creștere, deși unele sunt mai probabile decât altele. Etapa de socializare (3-12 săptămâni) este perioada în care patrupedul învață să facă asocieri pozitive sau negative cu experiențe, imagini, sunete și medii necunoscute. De asemenea, nu toți câinii experimentează perioade de sensibilitate la teamă, care de obicei apar între 8 și 10 săptămâni.
Însă, cei care o fac prezintă de obicei primele semne de sensibilitate crescută în jurul vârstei de două luni, moment în care sunt înțărcați de mamă și intră într-o casă nouă. În perioada juvenilă (6-14 luni), pe măsură ce fereastra principală de socializare începe să se închidă, cățeii pot manifesta teamă de necunoscut timp de câteva săptămâni până la câteva luni.