Parlamentul ar putea să voteze luni noua formă a Statutului deputaţilor şi senatorilor

Parlamentul a anunţat oficial că luni, la ora 14:00, va avea loc şedinţa Birourilor Permanente reunite.

Surse parlamentare au declarat, pentru Mediafax, că Birourile ar urma să convoace pentru luni la ora 15:00 şedinţa plen comun pentru aprobarea noii variante a Statutului.

În 19 iunie, CC a decis că unele prevederi din Statutul parlamentarilor sunt neconstituţionale, mai precis punctele 18 şi 19 din articolul I al legii aflate la promulgare.

Primul dintre puncte prevede modificarea articolului 24 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Potrivit modificărilor care fuseseră propuse, cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului ar fi urmat să fie adresată de către ministrul Justiţiei preşedintelui Camerei din care deputatul sau senatorul face parte pentru a fi supusă aprobării plenului Camerei. Cererea trebuia să conţină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei.

Tot articolul 1, punctul 18, declarat neconstituţional, stabilea că preşedintele Camerei din care face parte deputatul sau senatorul aduce, de îndată, cererea la cunoştinţa Biroului permanent, care o trimite Comisiei care are în competenţă analizarea situaţiilor privind imunitatea pentru a întocmi un raport în termen de cel mult 3 zile. Portrivit modificărilor declarate neconstituţionale, raportul Comisiei urma să facă referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate.

Magistraţii de la Curtea Constituţională au stabilit că este neconstituţional şi punctul 19 al articolului 1, prin care se introducea Articolului 24² în Legea 96/2006, cu următorul cuprins: «(1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizează Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere începerea urmăririi penale pentru săvârşirea unei fapte penale care are legătură cu exercitarea mandatului unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau de senator, în temeiul Articolului 109 din Constituţia României, republicată. Sesizarea trebuie să conţină motivele concrete, legale şi temeinice care justifică începerea urmăririi penale.(…) (4) Raportul Comisiei va face referiri punctuale la motivele concrete, legale şi temeinice invocate; acesta se aprobă prin votul secret al majorităţii membrilor prezenţi. (…)»”.

În motivarea deciziei din 19 iunie, CCR notează, pe de o parte, că „este evidentă preocuparea legiuitorului de a asigura fundamentarea cererii de reţinere, arestare şi percheziţie, atât în fapt, cât şi în drept, în scopul de a oferi posibilitatea aprecierii seriozităţii şi bunei – credinţe a măsurii solicitate, în sensul că aceasta are în vedere fapte concret determinate şi nu e inspirată de motive politice”.

Cu toate acestea, arată CCR în motivare, modul de redactare a dispoziţiilor criticate, şi anume referirea, întărită prin repetiţie, la „motive temeinice”, conduce la interpretarea potrivit căreia Camerele sesizate cu astfel de cereri realizează mai mult decât o apreciere a seriozităţii şi loialităţii măsurii în cauză, interferând nepermis cu activitatea specifică instanţelor de judecată, singurele în măsură să se pronunţe asupra calificării juridice sau a temeiniciei imputaţiei.

Curtea notează că, din examinarea dispoziţiilor art. I pct.18 [referitoare la modificarea art. 24] şi ale art. I pct. 19 [referitoare la introducerea art. 242] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, rezultă că acestea nu se referă la „temeiuri” de fapt şi de drept ale cererii în cauză, în înţelesul art. 72 din Constituţie, ci la temeinicia motivelor („motive temeinice”) care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei. „Or, aprecierea temeiniciei acestor motive presupune o activitate de analiză şi evaluare care excedează cadrului activităţii parlamentare, întrucât antamează problematica probelor existente în cauză, putând produce consecinţe directe şi indirecte pe terenul asigurării intereselor urmăririi penale sau al judecăţii”, se arată în motivare.

Judecătorii CCR invocă, în documentul citat, şi argumente legate de separaţia puterilor în stat. „Acceptarea în consecinţă, în condiţiile unei lipse de precizie a dispoziţiilor criticate, a posibilităţii interpretării lor în sensul că Parlamentul, prin Camerele sale, precum şi comisia parlamentară care are în competenţă analizarea situaţiilor privind imunitatea, să procedeze la examinarea probelor care stau la baza cererii de reţinere, arestare sau percheziţie a unui deputat sau senator ori a cererii de începere a urmăririi penale a unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau senator, asemenea unui organ de jurisdicţie, ar echivala cu admiterea unei ingerinţe a Parlamentului în activitatea altor autorităţi publice, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat”, se menţionează în motivare.

În acelaşi context, Curtea explică faptul că, încuviinţând sau respingând cererea – care fără îndoială trebuie să fie motivată în fapt şi în drept – Camerele Parlamentului nu se transformă într-un organ de jurisdicţie.

„Acestea (camerele parlamentului – n.r.) nu «spun dreptul», competenţă ce revine exclusiv instanţei de judecată, ci apreciază dacă măsura solicitată are un temei serios pentru a justifica întreruperea exerciţiului mandatului parlamentar. În acest scop, Parlamentul prin Camerele sale, comisiile parlamentare, pot solicita furnizarea de informaţii şi precizări, fără a împieta însă asupra cercetării penale în cauză. Astfel fiind, pentru evitarea oricărei confuzii între activitatea Parlamentului şi a organelor de jurisdicţie în materia procedurii ridicării imunităţii parlamentare se impune o redactare precisă şi univocă a dispoziţiilor legale care guvernează această procedură”, se mai arată în documentul citat.

Magistraţii CC concluzionează prin faptul că prevederile reclamate sunt neconstituţionale deoarece contravin cadrului legal privind principiul separaţiei puterilor în stat, principiul legalităţii şi realizarea justiţiei.

„Întrucât, pentru considerentele arătate, întreaga reglementare a procedurii în caz de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului, respectiv a procedurii în cazul cererii de începere a urmăririi penale a unui membru al Guvernului care are şi calitatea de deputat sau de senator este lipsită de claritate şi precizie, generând confuzii sub aspectul exercitării competenţelor specifice Parlamentului, pe de o parte, şi a celor specifice instanţelor judecătoreşti, pe de altă parte, Curtea constată că dispoziţiile art.I pct.18 [referitoare la modificarea art.24] şi ale art.I pct.19 [referitoare la introducerea art.242] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în ansamblul lor, sunt neconstituţionale, fiind în contradicţie cu prevederile Legii fundamentale cuprinse în art.1 alin.(4) care reglementează principiul separaţiei puterilor în stat, în art.1 alin.(5) care reglementează principiul legalităţii şi în art.126 alin.(1) referitoare la realizarea justiţiei”, spun judecătorii CC, în motivare.

Şeful statului a trimis la CCR, în 23 aprilie, o sesizare de neconstituţionalitate privind Legea pentru modificarea şi completarea Statutului deputaţilor şi al senatorilor.

Potrivit unui comunicat de presă transmis de Administraţia Prezidenţială, în sesizare, preşedintele solicită să se constate că „dispoziţiile Articolului I pct. 18 [referitoare la modificarea Articolului 24] şi ale Articolului I pct. 19 [referitoare la introducerea Articolului 24²] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor au fost adoptate cu nerespectarea prevederilor Articolului 1 Alin. (4), Articolului 124 Alin. (2) şi Articolului 126 Alin. (1) din Constituţia României, republicată”.