Liderii Uniunii Europene salută aderarea Croaţiei şi deschid calea Serbiei

Această a şaptea extindere a Uniunii Europene (UE) a fost oficializată în a doua zi summitului şefilor de stat şi de guvern, dominată din nou probleme economice şi sociale.

Cei 27 au ajuns la un acord, în noaptea de joi spre vineri, în vederea mobilizării a aproximativ opt miliarde de euro pentru lupta împotriva şomajului în rândul tinerilor, un adevărat flagel în numeroase ţări europene. Un acord politic a fost obţinut şi asupra bugetului UE în perioada 2014-2020, care urmează să fie aprobat de către Parlamentul European (PE).

Şefii de stat şi de guvern urmau să dezbată, de asemenea, despre construirea unei uniuni monetare, înainte să se despartă, vineri după-amiază.

Cu două zile înainte de intrarea oficială a Croaţiei în UE, premierul Zoran Milanovici a fost invitat la o întâlnire cu liderii europeni. „Este cu adevărat un moment istoric pentru Croaţia (…) Sunteţi de-acum un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene„, a declarat Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, provocând aplauze în sală. „Integrarea voastră (…) după o recentă perioadă de război, ne aminteşte obiectivul fundamental al Europei, şi anume de a trăi împreună în pace, de a trăi împreună în prosperitate”, a adăugat el.

Numeroşi lideri europeni, inclusiv Van Rompuy, se vor afla luni la Zagreb pentru a sărbători acest eveniment. Cei 27 au anunţat, de asemenea, lansarea negocierilor de aderare „cel mai târziu în ianuarie” cu Serbia, vecina Croaţiei.

Nemulţumirea europenilor

Procesul complex vizând armonizarea legilor şi reglementărilor Serbiei cu cele ale blocului european urmează să înceapă în ianuarie 2014. Această dată a fost impusă de către Germania, pe când alte state europene ar prefera să înceapă negocierile în toamnă.

„Puteţi fi siguri că Serbia va face tot posibilul pentru a accelera reformele. Nu vrem să pierdem timp, aparţinem familiei europene”, a declarat săptămâna aceasta premierul sârb, Ivica Dacic, în cadrul unei vizite la Bruxelles. El şi-a exprimat dorinţa ca negocierile să dureze doar „patru-cinci ani”, ci „nu zece ani”.

În cazul Croaţiei a fost nevoie de opt ani pentru a răspunde criteriilor stabilite de către europeni, şi mai dure de la începutul crizei financiare şi din cauza dificultăţilor cu care s-au confruntat cele mai noi membre, Bulgaria şi România, care au aderat la 1 ianuarie 2007.

Această înăsprire reflectă totodată o nemulţumire a cetăţenilor europeni, potrivit unui sondaj recent Eurobarometru 52 la sută dintre ei opunându-se unei noi unei noi extinderi.

Însă ar fi delicat să se închidă poarta spre „familia europenă” ţărilor din balcani, care o consideră calea cea mai sigură pentru a întoarce pagina traumatismului legat de fosta Iugoslavie din anii ’90.

„Perspectiva unei aderări la UE este cea care a condus ţările din fosta Iugoslavie la predarea aproape tuturor presupuşilor criminali de război Tribunalului Penal Internaţional (TPI) de la Haga şi, deci, la crearea condiţiilor unei păci durabile în regiune”, subliniază Sami Andoura şi Yves Bertoncini într-un studiu publicat săptămâna aceasta de Institutul Europa Noastră.

Problema Kosovo

În afară de Serbia, partu dintre aceste ţări sunt considerate potenţiali candidaţi la aderare, şi anume Muntenegru, cel mai avansat dintre ei, Macedonia, Bosnia-Herţegovina şi Kosovo.

Cei 27 vor propune Kosovo demararea unor negocieri în vederea unui „acord de stabilizare şi de asociere„, o primă etapă în vederea unei eventuale candidaturi la UE.

Problema Kosovo este sensibilă deoarece cinci state UE, între care România şi Spania, nu îi recunosc independenţa proclamată unilateral în 2008.

Serbia şi Kosovo vor să fie recompensate de către europeni pentru că au semnat pe 19 aprilie un acord prezentat ca „istoric”, privind normalizarea relaţiilor lor, după luni de negocieri dificile.