Calendar ortodox 25 decembrie 2024. Sărbătoarea Crăciunului este cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă. Crăciunul este sărbătoarea anuală a nașterii cu trupul a Mântuitorului Iisus Hristos. Sărbătoarea Nașterii Domnului este considerată o sărbătoare nouă decât Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice. Deși era sărbătorită în toată lumea creștină, au existat deosebiri între obiceiurile creștinești de la Apus și cele de la Răsărit.
Nașterea Mântuitorului este, în zilele noastre, sărbătorită în toată lumea creștină. Totuși, la început era deosebire între creștinii din Apus și cei din Răsărit în ceea ce privește dată acestei sărbători, potrivit crestinortodox.ro. În Apus, începând de prin sec. III, Nașterea Domnului se serba pe 25 decembrie. În Răsărit, însă, până prin a doua jumătate a secolului IV, Crăciunul era serbat în aceeași zi cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie. Această dublă sărbătoare purta numele de Arătarea Domnului. De fapt însă, atât în Orient cât și în Occident Nașterea Domnului a fost serbată de la început la aceeași dată, în legătură cu aceea a solstițiului de iarnă, numai că orientalii au fixat-o, după vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul a recalculat-o, fixând-o în funcție de data la care cădea pe atunci solstițiul, 25 decembrie.
Odată fixată la 25 decembrie, sărbătoarea Nașterii Domnului a atras după sine revizuirea datelor unui șir întreg de alte sărbători, precum: Tăierea-împrejur a Domnului, Întâmpinarea Domnului, Bunavestire și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
În trecut, Crăciunul era prăznuit cu mare solemnitate. În ziua precedentă se ajuna, se făcea slujba în cadrul căreia se botezau catehumenii și se citeau Ceasurile mari sau împărătești, numite așa pentru că la Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi domnitorii cu toată curtea lor. Tot în ajun, preoții umblau, ca și azi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor pentru a le vesti Crăciunul. Ziua în care se celebra Naşterea Domnului era zi de repaus; până și sclavii erau scutiți în această zi de corvezile obișnuite.
Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat şi lumea s-a bucurat de Naşterea Ta, Cel ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat botezul spre pocăinţă; Care ne-ai adus pe noi la preacuratele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii, şi ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale şi ai luminat mintea noastră spre a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea.
Tu şi acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pe urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăşi l-ai primit. Că am auzit glas grăind şi magii închinându-se cu daruri şi îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumnezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind: Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita şi cinstita serbare, şi toţi după vrednicie o laudă cu inima şi cu buzele. Şi acum, Bunule, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi, precum şi plecarea genunchilor şi umilinţa noastră, ca plinind poruncile Tale, curaţi şi neprihăniţi, ajungând acum la cinstită Naşterea Ta, să ne împărtăşim cu Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
În primul rând, datina celebrării sărbătorilor de iarnă presupune, obiceiul colindatului, al uratului şi al semănatului de Anul Nou, dar şi al sfinţirii apei de Bobotează, pe 6 ianuarie.
Colindatul și uratul sunt activități de grup, iar în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă se practică obiceiul „strânsurilor “ la casa unuia dintre participanți, cu scopul de a învăța foarte bine textul colindelor. Cu alte cuvinte, aceste „strânsuri” sunt un fel de „şezători de post”, de la care nu lipsesc voia bună.
Sărbătorile de iarnă vin cu obiceiuri ale căror repertoriu tradițional este foarte bogat, ce variază de la o zonă etnografică la alta. Printre cele mai populare se numără: colindele, dansurile, teatru popular, urări cu plugușorul sau cu sorcova și multe altele.
Se spune că, dacă pe 25 decembrie, de Crăciun, cerul este senin, atunci anul care vine va fi unul roditor, iar dacă va bate vântul, următorul an va fi cu ghinion.
Potrivit tradiției, cerul se deschide în noaptea de Crăciun, iar cei adormiți își vă rudele ca printr-o pânză. Este bine ca în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie, să se ofere de pomană copiilor săraci.
Tot tradiția mai spune că, cei născuți în noaptea de Crăciun sau de Anul Nou sunt copii norocoși!