Bunica Gherghina avea doar 13 ani când s-a dus să muncească. A luat-o de jos, cu ucenicia. A fost ucenică la croitorie și, în scurt timp, a reușit să stăpânească arta îmbinării, coaserii și croirii țesăturilor. Pe atunci, făcea naveta pe jos, fără autobuz. A învățat repede să realizeze cele mai frumoase haine pentru copii și femei.
A muncit, apoi, la o pepinieră, apoi a fost 25 de ani vânzătoare la un magazin din Alexandria. și-a făcut tot timpul treaba exemplar, astfel că nimeni niciodată nu a avut motiv să se plângă de ea. În timpul în care lucra ca vânzătoare, a avut ocazia să cunoască unele dintre celebritățile vremii.
Printre acestea, actorii Amza Pellea și Sebastian Papaiani, care veneau să se aprovizioneze de la ea cu carne, magazinul aflându-se în vecinătatea abatorului.
„M-am priceput la toate de mică. La 13 ani am mers și am fost ucenic la croitorie. Chiar țin minte că mergeam pe jos din comuna mea, în altă comună. Murise președintele Americii, în 1963, țin minte. Atunci m-am dus la o croitorie, la o mătușă și făceam naveta pe jos. Nu mă înduram să dau banii la autobuz, să-mi iau și eu mentosane, să mănânc până acolo, la 13 ani.
La 14 ani am învățat de îmbrăcam femeile, fetele, le făceam cămăși, șorțuri, rochițe la copii. Am învățat foarte repede. Am lucrat și la o pepinieră, săpam pomi, la altoit, multe treburi. Am mers și la CAP 8 ani, după m-a luat cineva să fiu vânzătoare la un magazin în Alexandria.
Cumnații mei lucrau acolo și m-au luat și pe mine și am lucrat acolo 25 de ani, pe timpul lui Ceaușescu. Am servit mari actori pe timpul acela. Veneau Amza Pellea, Sebastian Papaiani, veneau și se alimentau de la noi, că erau abatoarele de carne aproape. A mers bine. Lucram cu cozi interminabile, fără calculatoare, doar cu capul. Așa am lucrat 25 de ani, nu am avut nicio reclamație, nicio nenorocire”, a povestit bunica Gherghina.