Companiile de stat vor deveni entități publice. Cheltuielile vor fi monitorizate de Ministerul Finanțelor

Ministerul Finanțelor a lansat un nou proiect de Ordonanță de Urgență care aduce modificări semnificative în cadrul legislației fiscal-bugetare, vizând adaptarea acesteia la angajamentele internaționale și optimizarea funcționării entităților publice.
În plus, companiile cu acționariat majoritar de stat ar putea avea statut de entitate publică. În acest moment, în această categorie nu ar intra acum, companiile cu acționariat majoritar de stat, cum ar fi TAROM, Romgaz sau Hidroelectrica.

Proiectul de ordonanță de urgență modifică gestionarea creditelor pentru autoritățile locale prin obligativitatea înregistrării tuturor angajamentelor legale în sistemul de control, înainte de semnarea acestora. Sistemul va emite un cod unic valabil pe durata angajamentului. Pentru angajamente pe termen nedeterminat sau reînnoirile, înregistrarea poate fi anuală. Ordonatorii de credite superiori preiau raportarea pentru entitățile subordonate, iar nerespectarea obligațiilor poate duce la limitarea accesului la sistemul de plăți publice.

Inițiativa de act normativ propune ajustări la Ordonanța de Urgență nr. 88/2013, consolidând mecanismele de control financiar și introducând noi obligații pentru instituțiile publice. Iată o analiză detaliată a principalelor modificări și implicațiile acestora.

Orice companie care primește fonduri publice va fi „entitate publică”

Un prim aspect vizat de ordonanță este redefinirea termenului de „entitate publică”. Conform noilor prevederi, aceasta include atât instituțiile publice definite de legislația în vigoare privind finanțele publice și finanțele publice locale, cât și alte persoane juridice care beneficiază de fonduri publice. Prin această extindere, guvernul dorește să asigure o mai bună monitorizare a modului în care sunt utilizate resursele din bugetul general consolidat.

Această schimbare este deosebit de importantă în contextul actual, în care utilizarea eficientă a resurselor publice este o prioritate pe agenda națională și europeană. Totodată, aceasta permite includerea unor noi categorii de entități sub incidența sistemului de control al angajamentelor.

În acest moment, conform legislației din România, entitatea publică este definită ca o structură care administrează resurse publice și desfășoară activități de interes public, incluzând:

Instituțiile publice:

• La nivel național: ministere, autorități centrale, agenții guvernamentale, etc., definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
  La nivel local: consilii locale, consilii județene, primării, definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Alte persoane juridice:

• Entități care primesc fonduri din bugetul general consolidat sau din alte bugete publice, stabilite prin ordine ale Ministerului Finanțelor.
  Practic, o entitate publică poate fi orice organizație care gestionează sau beneficiază de resurse publice pentru realizarea obiectivelor publice.
• În acest moment, în această categorie nu ar intra acum, companiile cu acționariat majoritar de stat, cum ar fi TAROM, Romgaz sau Hidroelectrica.

Primăriile, instituții și companiile publice vor primi un codului unic fiscal

Un alt element central al ordonanței este codul unic al angajamentului legal, care devine obligatoriu pentru toate angajamentele înregistrate de entitățile publice. Acest cod este emis de sistemul de control al angajamentelor după validarea rezervării inițiale sau definitive a creditelor de angajament și a creditelor bugetare. Prin această măsură, se urmărește eliminarea discrepanțelor și asigurarea trasabilității angajamentelor financiare.

Codul unic reprezintă un pas important către digitalizarea proceselor administrative și sporirea transparenței. Acesta va fi utilizat pe întreaga durată a angajamentului, facilitând monitorizarea acestuia și reducând riscul de suprapunere sau eroare.

Modificările aduse articolului 18 instituie obligația entităților publice de a înregistra toate angajamentele legale în sistemul de control al angajamentelor. În cazul angajamentelor emise pe perioadă nedeterminată sau a celor care se reînnoiesc automat, entitățile pot cumula mai multe angajamente de același tip într-un an.

Ilie Bolojan, cel mai sumbru scenariu: „România ar putea intra în incapacitate de plată, sunt zone ale statului scăpate de sub control”

Această modificare reflectă dorința autorităților de a simplifica procedurile administrative, dar și de a îmbunătăți raportarea și gestionarea resurselor financiare. Totuși, noile cerințe pot ridica probleme pentru entitățile care nu dispun de capacități adecvate pentru implementarea unor astfel de măsuri, fiind necesare investiții suplimentare în resurse și formare personal.

Articolul 19 clarifică modul în care se realizează înregistrarea angajamentelor legale în sistemul de control al angajamentelor, accentuând necesitatea efectuării acestei operațiuni anterior semnării angajamentului. Sistemul verifică respectarea procedurilor și furnizează un cod unic valabil pentru toată durata derulării angajamentului.

Această măsură vizează creșterea nivelului de control și reducerea riscurilor asociate utilizării fondurilor publice. Totodată, se subliniază importanța respectării procedurilor în cazul angajamentelor pe termen lung sau reînnoibile.

Ministrul Mediului taie în carne vie după ce a aflat despre salariile nesimțite primite de directorii Romsilva: „44.000 lei pe lună brut. Mi se pare disproporționat de mare în raport cu volumul de muncă ”

Un aspect inovator al ordonanței constă în preluarea de către ordonatorii de credite ierarhic superiori a obligațiilor de raportare financiară pentru entitățile subordonate care nu pot îndeplini aceste cerințe. Această modificare, introdusă prin articolul 24, urmărește să reducă întârzierile și să asigure conformitatea raportărilor cu normele în vigoare.

Totuși, odată cu această responsabilitate sporită, ordonatorii de credite ierarhic superiori devin și ținta sancțiunilor în cazul nerespectării obligațiilor. Noile reglementări introduc sancțiuni severe, care pot include limitarea accesului la funcționalitățile sistemului național de raportare și la Trezoreria Statului.

Una dintre cele mai controversate prevederi ale proiectului este cea care limitează accesul la funcționalitățile sistemului pentru instituțiile publice care nu respectă obligațiile de raportare financiară. Această măsură, introdusă prin articolul 31, poate avea consecințe semnificative asupra capacității acestor entități de a-și desfășura activitatea.

Prin instituirea unor sancțiuni mai stricte, guvernul dorește să descurajeze practicile administrative deficitare și să stimuleze respectarea termenelor de raportare. Cu toate acestea, criticii atrag atenția că măsura poate afecta negativ entitățile deja vulnerabile, mai ales cele din zonele mai puțin dezvoltate.