Lepa Brena a reușit să vândă peste treizeci de milioane de albume la nivel mondial, fiind recunoscută ca cea mai bine vândută solistă din istoria Balcanilor.
Aceasta a susținut un concert memorabil la Timișoara în 1984, în fața a peste 50.000 de spectatori. După Revoluție, artista a revenit de mai multe ori în oraș, iar ultima dată a fost în anul în care Timișoara a fost desemnată Capitală Culturală Europeană. Cu această ocazie, a adunat peste 10.000 de oameni în parcarea de la Iulius Town.
Citește și: Plăcinte la tigaie cu brânză sau magiun. Secretul lui Adi Hădean pentru un aluat perfect
Pentru a prepara acest desert delicios, veți avea nevoie de un blat clasic de tort, realizat din cel puțin opt ouă. Aluatul se va împărți în două părți egale: una va fi aromată cu vanilie, iar cealaltă va fi îmbogățită cu cacao. Blaturile se coc separat, creând astfel baza pentru această prăjitură stratificată.
Crema este adevărata inimă a acestui desert: zece gălbenușuri se bat pe baie de aburi cu zahăr pudră, până când obțineți o textură fină și cremoasă. După aceea, se adaugă unt topit, rezultând o compoziție catifelată și lucioasă. Această cremă se împarte în trei straturi distincte: unul cu aromă de lămâie, altul cu cacao și scorțișoară, iar ultimul cu esență de rom.
Blaturile și cremele se îmbină cu grijă, iar deasupra se adaugă un strat subțire de bezea, aromatizat cu esență de migdale și ușor stabilizat cu gelatină. La final, un praf fin de cacao presărat deasupra și modele delicate realizate cu furculița dau un plus de rafinament și eleganță acestui desert.
Ca orice desert rafinat, prăjitura Lepa Brena necesită puțină răbdare: trebuie lăsată să stea peste noapte pentru ca aromele să se armonizeze perfect. A doua zi, se taie în romburi mici și se așază pe platouri alături de alte delicii tradiționale bănățenești, provocând pofticioșii să caute bucata perfectă.
„La sfârşit să tai prăjitura asta în romburi cu un cuţit cu lama înmuiată în apă caldă şi rombuleţele să le aşterni printre celelalte mărunţişuri bănăţeneşti în aşa fel încât pofticiosul să răscolească cu degetele flămânde ca să îşi aleagă bucata preferată. Aşa fac şi eu la rugă şi mă îmbuib de dulce şi fac pântec şi larmă de foi umflat. Cam asta-i Lepa Brena, nu mare scofală, dar cu gust de muzică cerească”, ar fi spus bucătarul bănățean Uica.