Resursele minerale din România au fost exploatate încă de acum 2.000 de ani. Locuri precum Roșia Montană sau Ruda păstrează încă vestigii ale fostelor mine de aur și argint din vremea imperiului roman.
În ultimele două secole, în România vorbim deja despre mineritul modern, cu ținte precum rezervele mari de metale prețioase, de minereuri polimetalice (plumb, cupru, zinc), de gaze naturale și petrol, de ape minerale și geotermale, notează adevarul.
După 1990, mineritul a intrat, încet-încet, în declin. La aproape 600 de exploatări miniere din România, din 28 de județe, au devenit de actualitate programele de închidere definitivă, după cum arată informațiile din ””Strategia României pentru resurse minerale neenergetice, orizont 2035”, publicată de Ministerul Economiei, care cuprinde o evaluare a resurselor minerale neenergetice din țară.
Cele mai multe mine din România au fost închise în anii ‘90 și 2000, în majoritatea cazurilor din rațiuni economice. Altfel spus, nu (mai) rentau. Chiar dacă numeroase foste perimetre miniere au ajuns istorie, unele dintre ele au păstrat resurse bogate, cu potențial de a fi exploatate, cândva, în viitor.
Pe lângă aur, argint, minereuri metalice, mineralele industriale, resursele energetice ca uraniul, cărbunele, gazele naturale și petrolul, precum și apele minerale și geotermale, un interes major îl reprezintă rezervele de materii prime critice, identificate în România, se precizează în raportul publicat de Ministerul Energiei.
”Realizarea unei evaluări a bazei naționale de materii prime critice are o importanță cu totul deosebită, întrucât o astfel de evaluare răspunde necesității de a identifica și exploata resurse de materii prime extrem de valoroase și indispensabile economiei Uniunii Europene și care, altfel, ar trebui procurate din alte surse. Principalii beneficiari ai materiilor prime critice sunt operatorii care activează în domeniul tehnologiilor înalte (aerospațiale, aeronautică, electronică, echipamente medicale, baterii solare, laptop-uri), al tehnologiei semiconductorilor (telefonie mobilă, G.P.S., internet, fibre optice), al automaticii și electronicii, industriei siderurgice și metalurgice, al preparării minereurilor (prin tehnologii curate), în industria aliajelor, a materialelor refractare și a polimerilor etc.”, se menționează în „Strategia României pentru resurse minerale neenergetice, orizont 2035”.
Conform documentului citat, există o cerere tot mai mare pentru galiu, niobiu, cobalt, pământuri rare ușoare, indiu, cocs, grafit, cromit, germaniu, elemente platinice, berilliu, fluorină, magnezit și stibiu (antimoniu).
În România, au fost identificate rezerve geologice cunoscute și cu posibilități de exploatare de nisipuri cuarțoase și grafit; rezerve geologice necunoscute de minerale de bor și de fosforite, rezerve geologice necunoscute de crom, magneziu, germaniu și telur și rezerve geologice neevaluate și cu un potențial moderat de stibiu (antimoniu), wolfram (tungsten) și pământuri rare (TR).
Pe de altă parte, sunt perspective reduse să fie descoperire resurse de cobalt, indium, niobium, gallium, minerale din grupa platinei, se mai arată în același raport.
Cele mai cunoscute zăcăminte de materii prime critice din România au fost identificate în Carpații Occidentali (Munții Apuseni, Munții Banatului și Munții Poiana Ruscă), unde tradiția exploatărilor miniere a fost aproape neîntreruptă în ultimele două-trei sute de ani.
În unele foste centre miniere, ca Zlatna (Alba) și Săcărâmb (Hunedoara), rezervele de telur au fost exploatate încă din secolul 18, chiar dacă, în trecut, metalul de culoare alb argintie numit și ”aurum problematicum” nu era considerat atât de important precum aurul și argintul, alături de care era exploatat.
România are și așa-numitele ”pământuri rare”. Este vorba, de fapt, despre 17 elemente chimice esențiale în fabricarea produselor de înaltă tehnologie, adică valoroase.
Rezerve de Zirconiu, Niobiu, Tantal și ”pământuri rare” au fost identificate la Grădiștea de Munte (video), din județul Hunedoara, în văile apropiate de Sarmizegetusa Regia. Aici, încă din anii ‘40, geologii au sondat munții, în căutarea resurselor aurifere, și au descoperit zăcăminte de uraniu și thoriu, care au fost exploatate pe durata câtorva ani, cu întreruperi, până la începutul anilor ‘90.
În ultimul deceniu, cercetători de la Institutul de Geologie și Geofizică au publicat mai multe rapoarte cu privire la mineralele rare identificate la Grădiștea de Munte. Elementele din grupa ”pământurilor rare” de la Grădiștea de Munte au fost descoperite pe versantul nordic al Munților Sebeș, în cursul superior al râului Orăștie, în urma unor foraje și lucrări miniere.
”Zirconul este un mineral constitutiv important al minereului și rocii de la Grădiștea de Munte, depășind calitatea unui mineral accesoriu. Analiza reprezentativă cu microsondă a zirconului/cirtolitului de la Grădiștea de Munte arată un conținut ridicat de Th (Thoriu), Y (Ytriu), Yb (Yterbiu), Ce (Ceriu), Hf (Hafniu), U (Uraniu) și mai puțin de La (Lantan), Nd (Neodim), Sm (Samariu), Dy (Disprosiu) și Nb (Niobiu). Elementele grele de pământuri rare (HREE), în special Y, alături de Th și uneori Hf, sunt oligoelementele predominante în zircon/cirtolit la Grădiștea de Munte”, se preciza într-un studiu publicat în Jurnalul român al Depozitelor Minerale (2016), coordonat de Paulina Hîrtopanu.
”Pământuri rare” au fost identificate și la Glogova și Cleșnești, în județul Gorj, unde, începând din anii ‘80 și până la sfârșitul anilor ‘90, au fost exploatate cariere de titan. Alte ”pământuri rare” au fost descoperite și în nisipurile din Delta Dunării, în special în grindul Chituc, unde în aceeași perioadă a funcționat o exploatare de nisipuri cu conținut de titan și zirconiu.
Un zăcământ de molibdenit cu pământuri rare şi de magnetit a fost conturat din anii ‘80 pe valea pârâului Jolotca, în nord vestul masivului alcalin Ditrău, din Munții Giurgeu (județul Harghita), iar alte rezerve au fost identificate în zona Poienari – Tigveni, din județul Argeș. Elementele din „pământurile rare” au mai fost identificate în zonele miniere din Apuseni și Maramureș.
Pământurile rare sunt considerate extrem de importante în fabricarea a numeroase componente din industriile IT, electronică, a fibrelor optice, a telefoniei, a vehiculelor electrice și chiar în cea de apărare.
România nu duce lipsă nici de materii primite denumite critice, adică cele mai importante din punct de vedere economic.
Vorbim aici despre cupru, staniu, barită, bismut, cobalt, galiu, germaniu, grafit natural, litiu și multe altele.
Studiile de piaţă relevă un potenţial de creştere a cererii și a preţurilor materiilor prime critice, spun autorii analizei citate. Astfel de exploatări întâmpină însă dificultăți, precum: necesitatea construirii de uzine noi pentru extracţia materiilor prime critice şi a sulfurilor comune pe care le însoţesc; redeschiderea zăcămintelor şi utilarea minelor necesită investiţii mari; rentabilitatea exploatării depinde de conţinuturile şi accesibilitatea minereurilor de elemente principale (Cu, Zn, Pb) din zăcământ.