Ce trebuie să știm despre produsele de import comparativ cu cele locale? Nutriționista Mihaela Bilic a împărtășit ce știe despre mărfurile din marile rețele comerciale, despre calitatea produselor și despre alegerile românilor.
„Nu pot să spun că ale noastre sunt mai bune sau mai rele. Depinde ce cumperi. Dacă vei cumpăra produse proaste de import, normal că sunt mai proaste. Sunt și alții care știu să facă mai bine decât noi anumite sortimente. Și atunci nu putem să generalizăm. Nu putem să zicem că ale noastre sunt bune și ale lor sunt rele sau invers.”, a declarat Mihaela Bilic, pentru FANATIK.
Celebra nutriționistă a spus că există produse românești pe care le consumă, care i-au câștigat încrederea de-a lungul anilor.
„Eu tot timpul îmi iau lactatele românești, că e Covalact, că e Albalact, să fie făcute măcar din lapte românesc. Îmi iau magiunul de la Topoloveni, mezelurile de la Angst, carnea de porc, puiul de la producători… La fiecare sortiment încerc să am cât de cât un producător în care să am încredere în seriozitatea lui.”
Totuși, Mihaela Bilic subliniază un aspect esențial: există anumite produse pentru care România nu are o tradiție bine definită, precum brânzeturile produse de francezi. Aceste sortimente sunt un exemplu clar de alimente care nu fac parte din patrimoniul nostru culinar, iar consumul acestora depinde în mare măsură de importuri.
„Dar când e vorba de brânzeturi, în afară de telemeaua noastră, alea le vreau franțuzești, și patiseria. Sau, mă rog, biscuiții vreau să fie cu ouă și unt din Franța. Sunt lucruri pentru care noi nu avem tradiția necesară și atunci dacă vrem să fim și noi mai emancipați, trebuie să recunoaștem că nu știm să le facem pe toate. Noi românii avem senzația că știm să le facem pe toate, ei bine, nu știm.”
„Dacă vreau să cumpăr brânză pentru raclette sau fondue, nu o să cumpăr de la Lidl sau de la Kaufland. Nu e tradiția lor. Ideal ar fi ca orice consumator să găsească după gustul și buzunarul lui”, a mai spus nutriționista.
De asemenea, Bilic dă și exemplul salamurilor crud-uscate, pe care le găsim într-o gamă largă în foarte multe țări, deci nici la acest capitol nu putem spune că avem întâietate sau cea mai bună expertiză.
„Trebuie să recunoaștem că nu știm să le facem pe toate”. „Vrem mezeluri crud-uscate, ok, avem salamul nostru de Sibiu. Dar avem și cel spaniol sau italienesc, iar ei îl fac mai bine ca noi.”
„Parmezanul, uite, îl luăm făcut de ei. Fiecare e profesionist într-un anumit domeniu. Trebuie să le acorzi recunoașterea. “
„Probabil că cele mai ieftine ingrediente sunt din China. Noi ne trezim că mâncăm made in UE, dar cu ingrediente din China, aici e beleaua. Nu neapărat că produsul respectiv e ieftin sau scump, bun sau rău, dar nu mai mâncăm de pe pământul pe care trăim.
„Dacă tu mănânci românește, dar e un producător care ia făina de nu știu unde sau alt ingredient, să zicem soia modificată genetic, ce beneficiu ai că scrie pe el că brandul e românesc?”, completează Mihaela Bilic.
Mihaela Bilic atrage atenția și asupra faptului că producătorii locali nu sunt adesea apreciați la adevărata lor valoare, chiar de către consumatorii români. Ea observă că, în supermarketuri, există adesea produse de calitate superioară, 100% românești, însă, din cauza prețurilor puțin mai mari, acestea sunt deseori puse la vânzare cu termen de valabilitate redus, ajungând să fie vândute la reducere din cauza apropierii datei de expirare. Astfel, românii nu dovedesc că vor să susțină cu orice preț producția locală și să achiziționeze produse de calitate, preferând opțiuni mai ieftine, dar mai puțin nutritive.
„Oamenii preferă să cumpere mai mult și mai ieftin decât să dea un bănuț în plus pentru un produs mai bun.”
„Întotdeauna mi se întâmplă să găsesc la raionul de produse cu vânzare accelerată carne de calitate, că e pui, că e porc, care mai are 4-5 zile până expiră la jumătate de preț, și asta îmi confirmă faptul că oamenii n-au cumpărat-o.”
„Cu toate că diferența de preț față de produsele clasice e poate de 5 lei, până în 10 lei. Nu vorbim de sume duble. Faptul că le găsesc acolo, gata să expire, arată că nu se vând. Și, producătorul, în final, nu ajunge să aibă un beneficiu. S-ar putea ca după o perioadă să închidă business-ul, că nu merge”, adaugă Mihaela Bilic, în ziua boicotului supermarketurilor.
Mihaela Bilic recunoaște că și ea a întâmpinat situații în care nu a mai găsit produsele preferate în magazine. Nutriționista explică faptul că multe dintre produsele de calitate, chiar și cele importate, au început să dispară de pe rafturi din cauza prețurilor ușor mai ridicate, care îi fac pe consumatori să opteze pentru variante mai ieftine. Astfel, deși produsele de calitate sunt disponibile, accesibilitatea lor devine o problemă din cauza costurilor.
„Eu am probleme din ce în ce mai mari să îmi găsesc mâncare bună. Au dispărut multe din brandurile și produsele care erau, culmea, de import, dar de calitate și noi nu avem corespondent pentru ele. Noi nu știm să le facem în România. Chiar nu știm să facem totul. Nu suntem cei mai diversificați și specialiști în România. Nu putem avea pretenția asta”, explică Mihaela Bilic.
Mihaela Bilic subliniază că în România, multe dintre produsele tradiționale protejate și recunoscute ca originale au ajuns să aibă rețete complet diferite față de cele autentice. Acest lucru contrastează cu brandurile internaționale care respectă fiecare etapă din procesul de producție, păstrând standarde riguroase și rețete originale. Astfel, consumatorii români nu mai beneficiază întotdeauna de produsele de calitate pe care le așteaptă, iar diferențele în procesul de fabricație pot afecta gustul și valorile nutriționale ale acestora.
„Noi încă nu știm să respectăm rețetele. Eu am făcut la un moment dat un material, pentru că telemeaua noastră de Sibiu are titlul de protejată geografic și am fost la Sibiu și, din păcate, cu tristețe spun, fiecare cioban avea rețeta lui. Nu existau două bucăți de telemea cu același gust, ori asta nu e cu nimic lăudabil. Fiecare avea rețeta lui și nici măcar nu era reproductibilă.
„Acuma ieșea într-un fel, apoi era diferit. Asta e făcut după ureche. E tipic românesc. În străinătate, tot ce înseamnă la ei produs din acesta de origine protejată, laptele de la vaca aia trebuie să fie într-un fel, sau de la oaie, doar din zona cutare, unde au păscut. La noi nu, nu e nimic scris, nicio tradiție”, a încheiat Mihaela Bilic, citată de Fanatik.
Citete și: Produsele cele mai periculoase după expirarea termenului de valabilitate. Pot provoca boli grave