„Klaus Iohannis a demisionat. Târziu, mult prea târziu, dar, în sfârșit, a făcut-o. La capătul unui discurs rostit cu scrâșnete din dinți. În timpul căruia a fost el însuși, arogant, sfidător și, în premieră, vizibil nervos. Ba chiar a și gesticulat. Mai avea să arunce cu paltonul, dar era-n incintă. Sfinxul de odinioară a arătat a om. Un om mic, dar, orișicât, capabil de sentimente”, spune Victor Ciutacu la România TV.
„De data asta, de ciudă, de ură, de neputință de a schimba cursul istoriei. A ajuns la Cotroceni în uralele mulțimii, pleacă umilit, forțat, detestat. Ca un dictator rupt de realitate și forțat de gloată să fugă din palat. Înainte să iasă din incintă, din răutate, a pus focul. Să se aleagă praful și pulberea de tot. În urma lui rămâne o Românie răvășită. Dată peste cap din ambiția unui carierist mediocru, egoist. Care a mizat pe complicitatea unor așa-ziși oameni politici cu anvergura unor borduri”, mai spune Victor Ciutacu.
„Cocoțați în vârful ierarhiei statale, s-au văzut viețași la butoane, la bani, la tras sfori. Realitatea i-a lovit crunt. N-au priceput absolut nimic după dezastrul la prezidențialele pe care le-au anulat din motive pe care nu le mai cred nici copiii de țâță. Lașitatea i-a făcut să întindă și după aia pelteaua, în speranța proastă că le iese schema măcar a doua oară. Au hrănit un monstru. Pe care numai soarta sau un accident al istoriei îl mai poate opri. I-au dat suficient timp să se organizeze și să capitalizeze cu abilitate nemulțumirea legitimă a oamenilor. Țara e realmente în pragul anarhiei, structuri de forță ale statului au început să joace la vedere în favoarea zisului independent. De după colț, mesianicul suveranist rânjește malefic. Rostește emfatic și afectat valuri de tâmpenii colosale. Umblă, cu aură de profet și cu gealații la vedere, prin mijlocul mulțimilor excitate până la isterie de șansa de a-l atinge.
Are tupeu, siguranță de sine, amenință pe față, nu se mai ferește. Simte că e pe cale să înhațe prada. Asta lasă după el rateul uman și politic care răspunde la numele de Iohannis. Două mandate de lăcomie, nesimțire, sfidare, arivism și parvenire. De făcut de râs în fața omenirii prin încercările ratate de a-și găsi, cu șantaje ieftine, o slujbă decentă după ieșirea din mandat, prin anularea scrutinului prezidențial în timpul desfășurării lor. Din păcate, asta nu e tot. Țara care i-a oferit totul și pe care el n-a dat doi bani e în pragul exploziei sociale. Fitilul e uscat, mai lipsește doar flama”, conchide Ciutacu.