Ministerul Muncii a pus în dezbatere publică un proiect care definește hărțuirea la locul de muncă și instituie obligații pentru angajatori.
În prezent, Codul Muncii prevede că „orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, discriminare prin asociere, hărțuire sau faptă de victimizare, bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată, este interzisă”.
Ministerul Muncii a pus în dezbatere publică un proiect care definește hărțuirea la locul de muncă.
„Violența și hărțuirea în domeniul raporturilor de muncă se referă la comportamente și practici inacceptabile, sau amenințări cu comportamente și practici inacceptabile, indiferent dacă au loc în mod izolat sau repetat, care lezează demnitatea unei persoană sau duc la creaea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator sau au scopul de a genera, generează sau pot genera un prejudiciu fizic, psihologic, sexual sau economic”, conform proiectului de modificare a Codului Muncii.
Ministerul Muncii, anunţul momentului pentru milioane de români. Proiectul care le bagă bani pe card
Propunerea legislativă detaliază unde pot avea loc violența și hărțuirea la locul de muncă:
a) la locul de muncă, inclusiv în spațiile publice și private atunci când acestea constituie un loc de muncă
b) în locurile în care salariatul este plătit, se odihnește, mănâncă sau folosește grupurile sanitare, instalațiile pentru spălare și vestiare, puse la dispoziție de către angajator
c) în timpul deplasărilor în interes de serviciu, instruirii, formării, evenimentelor sau activităților sociale în legătură cu munca
d) prin intermediul comunicărilor legate de muncă, inclusiv cele efectuate prin tehnologia informației și comunicațiilor
e) în spațiile de cazare puse la dispoziție de angajator
f) pe durata efectuării deplasării către și dinspre locul de muncă
„Angajatorii au obligația de a desemna cel puțin un angajat căruia să îi repartizeze, prin fișa postului, și atribuții în domeniul prevenirii hărțuirii/violenței la locul de muncă”, se mai arată în proiect.
În cazul în care este victimă a hărțuirii și violenței în domeniul raporturilor de muncă, angajatul poate face cerere de modificare a locului sau felului muncii, propune ministerul.
Legea securității și sănătății în muncă va fi și ea modificată astfel: “(7) – Angajatorul are obligația să ia măsurile adecvate pentru prevenirea violenței și hărțuirii în toate formele de manifestare, așa cum sunt definite în Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv: (a) să adopte în consultare cu sindicatele sau reprezentanții lucrătorilor, după caz, și să implementeze o politică cu privire la violenta și hărțuirea la locul de muncă care să cuprindă inclusiv un mecanism intern de raportare confidențială a cazurilor de violență și hărțuire; (b) să ia în considerare, în reglementările interne, reguli referitoare la prevenirea violenței și hărțuirii, precum și riscurile psihosociale asociate acestora în gestionarea securității și sănătății la locul de muncă; (c) să identifice, cu participarea sindicatelor sau reprezentanților lucrătorilor, după caz, pericolele și să evalueze riscurile de producere a violenței și hârțuirii, inclusiv din partea terților, și să ia măsuri de prevenire și protecție a lucrătorilor; (d) să ofere informații și instruire lucrătorilor și altor participanți la procesul de muncă, accesibile și adecvate, cu privire la pericolele și riscurile identificate de producere a violenței și hârțuirii și cu privire la măsurile de prevenție și protecție asociate, inclusiv cu privire la drepturile și responsabilitățile lucrătorilor și altor participanți la procesul de muncă prin raportare la politica prevăzută la litera (a).”
Hărțuirea morală la locul de muncă săvârșită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnității unui alt angajat, este contravenție și se pedepsește cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
Angajatorul care nu a luat măsuri pentru a combate hărțuirea la locul de muncă de către colegi riscă o amendă cuprinsă între 30.000 de lei și 50.000 de lei (fapta constituie contravenție).
Angajatorul care își îndeamnă angajații să comită acte de hărțuire morală la locul de muncă poate fi amendat cu o sumă cuprinsă între 50.000 lei și 200.000 de lei (fapta constituie contravenție).
Ori de câte ori va constata săvârșirea unei fapte de hărțuire morală la locul de muncă, instanța de judecată poate să:
a) dispună obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
b) dispună reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
c) dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
d) dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii și morale;
e) dispună obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicină a muncii;
f) dispună obligarea angajatorului la modificarea evidențelor disciplinare ale angajatului.
În cazul sesizării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, neaducerea la îndeplinire de către angajator a măsurilor dispuse de către Consiliu constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100.000 de lei la 200.000 de lei. Plata amenzii nu exonerează angajatorul de aducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute de lege.
Și hărțuirea la locul de muncă de către colegi pe criteriul de sex este interzisă. Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000 interzice hărțuirea pe orice criteriu: „Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.”
Legea stipulează că fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărțuire morală. Niciun angajat nu va fi sancționat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă deoarece a fost supus sau a refuzat să fie supus hărțuirii morale la locul de muncă.
Hărțuirea la locul de muncă se sancționează disciplinar, contravențional sau penal.
Concret, angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condițiile legii și ale regulamentului intern al angajatorului. Însă răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravențională sau penală a angajatului pentru faptele respective.
Angajatul, victimă a hărțuirii morale la locul de muncă, trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărțuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului. Legea mai prevede că intenția de a prejudicia prin acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.
Hărțuirea la locul de muncă de către colegi poate lua forme foarte diverse. Unele nu necesită intervenția autorităților (poliție, procuratură), însă în unele cazuri poate fi vorba de contravenții sau chiar de fapte penale.
Dacă ești o victimă a hărțuirii la locul de muncă primul lucru pe care trebuie să îl faci este să anunți angajatorul. Dacă lucrezi într-o companie mare poți anunța la departamentul de resurse umane. Dacă muncești într-o firmă mică îți poți anunța superiorul direct. În cazul în care el este cel care exercită agresiunea te poți adresa unei alte persoane cu funcție de conducere.
Dacă hărțuirea nu încetează sau consideri că ai dreptul la o despăgubire pentru daunele morale ce ți-au fost aduse te poți adresa instanței de judecată. După cum am arătat mai sus, angajatorul este obligat să ia măsuri pentru a combate hărțuirea. Dacă nu face acest lucru riscă amenzi foarte mari. În plus, instanța îl poate obliga pe angajator la plata unor daune compensatorii și morale către victima hărțuirii.
În cazul în care ai fost victima unei fapte penale (ca de exemplu amenințări, violență fizică etc), este bine să te adresezi autorităților și să depui o plângere penală împotriva șefului sau a colegului care te-a hărțuit. Se poate ajunge la un proces, iar vinovatul poate face inclusiv închisoare.