INTERVIU Preşedintele CCR explică anularea alegerilor: „Curtea are obligaţia, stabilită direct în Constituţie, să protejeze ordinea constituţională atunci când constată că există un proces electoral viciat”

În ceea ce privește anularea procesului electoral pentru alegerea Președintelui României, Enache explică faptul că decizia CCR nu a fost una emoțională, ci a avut la bază o analiză detaliată a procedurii electorale, care a fost viciată prin nereguli majore, confirmate de documente oficiale. Acesta subliniază că hotărârea Curții nu sancționează dreptul de vot al cetățenilor, ci protejează rezultatele alegerilor, asigurându-se că alegerile sunt libere, corecte și conforme legii.

Într-un intereviu acordat publicaţiei Juridice.ro, Enache reafirmă că, în contextul unui stat de drept, Curtea Constituțională are obligația de a proteja procesul electoral și de a garanta că niciun prejudiciu nu afectează legalitatea și corectitudinea acestuia. În opinia sa, decizia de anulare a procesului electoral a fost o măsură preventivă, menită să asigure un nou proces electoral corect.

Alina Matei: Curtea Constituțională poate anula un proces electoral?

Marian Enache: Dacă o curte constituțională poate valida și confirma rezultatele alegerilor, înseamnă că le și poate infirma, invalida sau anula. Această competență nu poate fi una formală, decorativă sau proclamativă, ea este una reală și efectivă, care poate fi exercitată în condițiile apariției unei situații excepționale care o declanșează. Din moment ce există o asemenea obligație constituțională concretizată și obiectivată în această competență, Curtea Constituțională nu poate, în mod invariabil, să se limiteze la confirmarea rezultatului alegerilor, indiferent de împrejurările excepționale care pot apărea și care sunt de natură să vicieze procedura electivă, ci trebuie să o exercite ca atare tocmai pentru împlinirea rolului și a funcției de control activ de constituționalitate stabilit de Constituție.

Alte articole

Elon Musk, atac dur la adresa lui Marian Enache, președintele CCR: „Tipul ăsta e un tiran, nu un judecător”

VIDEO Călin Georgescu, interviu EXPLOZIV în presa americană: „A fost o lovitură de stat comandată de Administrația Biden și implementată de sistemul oligarhic”

Se poate observa că, în anul 2016, Curtea Constituțională a Austriei a invalidat rezultatele celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, utilizând un standard foarte strict în privința aplicării regulilor și principiilor electorale. Deși nu a fost constatată nicio dovadă care să ateste că numărarea voturilor ar fi fost manipulată, deci nu au fost identificate fraude în procesul electoral, instanța constituțională din Austria a stabilit că neregulile care au vizat modul de gestionare și numărare a buletinelor de vot prin corespondență ar fi putut afecta aproape 78.000 de voturi din cele 117 circumscripții electorale în condițiile în care diferența dintre cei doi candidați era de circa 31.000 de voturi. Ca atare, anularea alegerilor și repetarea celui de-al doilea tur de scrutin au fost consecințe firești ale neregularităților constatate.

Citeşte şi: Crin Antonescu spune ce ar face imediat ce ar ajunge preşedinte: „Îl sun pe Elon Musk”

Parafrazându-l pe președintele Curții Constituționale a Austriei de la acel moment, domnul G. Holzinger, putem afirma că această decizie a fost una istorică, pronunțată pentru a menține și a consolida încrederea în democrație și în statul de drept, pentru că numai respectarea fidelă și în integralitate a standardelor, regulilor și principiilor electorale asigură încrederea cetățenilor în democrație.

În statele europene, curțile constituționale au această competență de a infirma rezultatele alegerilor tocmai pentru a proteja integritatea sistemului democratic.

În cazul României, neregulile determinante pentru anularea procesului electoral pentru alegerea Președintelui României au vizat egalitatea de șanse a candidaților, finanțarea campaniei electorale și influențarea votului, așadar caracterul corect al alegerilor, ca expresie a suveranității. În afara cauzelor determinante, au existat și epifenomene, elemente adiacente generate de conduita unor partide în campania electorală, deja cunoscute de public, care, la rândul lor, au contribuit la influențarea rezultatului alegerilor.

Alina Matei: A fost vreunul dintre candidați sancționat de Curtea Constituțională pentru exercitarea libertății sale de exprimare?

Marian Enache: Nici vorbă. Constituția României și jurisprudența CCR garantează libertatea de exprimare în mod deplin, dar nu în termeni absoluți. Libertatea de exprimare se autolimitează de drept în condițiile în care se promovează idei xenofobe sau de inspirație antisemită, legionară, nazistă, totalitaristă ori de ură națională, incitare la discriminare, violență publică și defăimare a unor valori ale sistemului democratic și ale ordinii constituționale.

Orice libertate se afirmă prin limitele ei, și nu prin absolutizarea ei, întrucât ea se exercită în societate, unde libertățile coexistă și trebuie protejate de abuzul de drept al celor care tind să exercite libertatea lor în detrimentul și atingerea libertății celorlalți. În același timp, drepturile și libertățile fundamentale trebuie exercitate cu bună-credință, conform art.57 din Constituție. Limitele exercitării drepturilor fac diferența între anarhie și democrație. Altfel, am trăi într-o societate de tipul celei descrise de Thomas Hobbes – homo homini lupus.

Alina Matei: Hotărârile Curții Constituționale de excludere a unui candidat din cursa electorală sau de anulare a alegerilor trebuie să se întemeieze pe hotărâri judecătorești anterioare de condamnare?

Marian Enache: Curtea Constituțională ține seama de hotărârile judecătorești anterioare de condamnare în ilicitul penal care îi privesc pe candidați. Dar aceasta nu este o condiție exclusivă într-un litigiu constituțional, întrucât Curtea realizează, în sfera constituționalității, o evaluare proprie a cauzei deduse judecății sale. Deci, chiar în lipsa unei hotărâri judecătorești anterioare de condamnare, instanța constituțională poate constata neîndeplinirea de către candidat a condițiilor constituționale de eligibilitate, care sunt distincte de cele de legalitate propriu-zisă. Inacțiunea sau pasivitatea autorităților competente sau durata procedurilor judiciare nu poate fi opusă Curții Constituționale, care are competența exclusivă să analizeze criteriile de constituționalitate pe care candidații trebuie să le îndeplinească.
Se poate observa că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că aspectele care nu au fost motivate de autorul cererii de anulare a alegerilor nu pot fi analizate în acest cadru procesual (Hotărârea nr. 30/2024, paragraful 31). Deci motivarea cererii și prezentarea dovezilor reprezintă condiții de inițiere a procedurii și nu au semnificația unei sarcini a probei sau a unei dezbateri contradictorii între autorul cererii și autoritatea care a verificat/ reverificat un anumit aspect al procedurii electorale desfășurate.

Alina Matei: Sunt mulți care consideră că documentele declasificate nu reprezintă dovezi suficiente. De altfel, sunt și actori politici care susțin în spațiul public că CCR trebuie să explice mai bine de ce a luat această hotărâre de anulare.

Marian Enache: Din păcate, observ o confuzie acaparantă și obsesională, întreținută la nivelul societății, cu privire la justiția constituțională și justiția realizată de instanțele judecătorești. Justiția constituțională și justiția instanțelor judecătorești sunt foarte diferite. Ele au roluri, competențe, proceduri și finalități diferite.

De altfel, observ în spațiul public că se cere Curții Constituționale să devină o instanță de judecată și instanțelor de judecată să devină Curte Constituțională. Această manipulare a rolurilor constituționale ale instituțiilor jurisdicționale trebuie contracarată de societatea democratică și explicată pentru a nu conduce la decredibilizarea și destabilizarea ambelor forme de justiție (și cea constituțională, și cea realizată de instanțele judecătorești).

Competența constituțională a Curții de a veghea la respectarea procedurii de alegere a Președintelui României determină o justiție constituțională cu o puternică dimensiune preventivă și de protecție a suveranității. Curtea are obligația, stabilită direct în Constituție, să protejeze ordinea constituțională atunci când constată că există un proces electoral viciat pentru alegerea Președintelui României, de natură să afecteze legalitatea și corectitudinea rezultatelor votului exprimat de cetățeni. Curtea are rolul de a preveni o situație în care un competitor electoral ar putea să depună jurământul în calitate de Președinte al României în urma unui proces electoral viciat.

Curtea Constituțională este unica autoritate jurisdicțională stabilită prin Constituție să protejeze suveranitatea națională în componenta privind alegerile libere, corecte și periodice pentru Președintele României.

Competența Curții de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României decurge direct din art. 2 alin. (1) din Constituție referitor la suveranitatea națională și la exercitarea acesteia prin organele reprezentative ale statului legitimate în procesul electoral. Așadar, dacă procesul electoral pentru alegerea Președintelui României a fost viciat în ansamblul său, Curtea are obligația să intervină pentru a proteja însăși suveranitatea națională, componentă fundamentală a ordinii constituționale.

Curtea nu judecă emoționalitatea dreptului de vot, ci are obligația să verifice corectitudinea procesului electoral sub aspectul modalităților concrete prin care s-a exercitat votul. Însăși competența Curții prevăzută în art. 146 lit. f) din Constituție face referire la procedura pentru alegerea Președintelui României, nu la voturile exprimate de cetățeni. Trebuie să fie limpede acest lucru. Hotărârea pronunțată de Curte nu sancționează și nu anulează dreptul de vot al cetățenilor, așa cum artificial și tendențios se induce prin anumite mesaje în mediul public electoral, ci îl protejează de orice ingerință în scopul exprimării lui în deplină libertate și al realizării finalității sale constituționale.

Citeşte şi: EXCLUSIV Victor Ponta spune că, dacă el va fi președinte, niciun soldat român nu va pleca la război peste hotare

Insinuările care se propagă prin recuzita specifică a campaniilor de propagandă electorală în acest moment la nivelul societății vizează faptul că instanța constituțională a anulat dreptul de vot al românilor și, prin aceasta, a interzis sau a sancționat libertatea de a alege a acestora. Nimic mai fals. Prin anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României, Curtea Constituțională a realizat o măsură de justiție constituțională preventivă. Nu a sancționat un competitor sau mai mulți competitori, cum nu i-a sancționat nici pe alegătorii care au votat pentru un competitor sau pentru altul. Curtea a sancționat, în limitele obligației sale constituționale, procedura electorală ca atare, derulată în condiții de incorectitudine, stabilite în baza unor documente oficiale ale instituțiilor care, prin lege, au rolul să protejeze securitatea națională și care au atestat că au existat nereguli majore în cadrul procesului electoral. Mai simplu spus, prejudiciul în materialitatea sa obiectivă s-a produs.

Faptul că nu au fost descoperiți cei care au cauzat acest prejudiciu și care, de regulă, acționează cu mijloace sofisticate, uneori greu perceptibile, nu înseamnă că prejudiciul nu există în obiectivitatea lui și, ca atare, trebuie ignorat sau subestimat. Or, Curtea a constatat exact acest lucru, și anume că a existat o prejudiciere a rezultatului alegerilor prin încălcări ale legilor.

Într-un stat de drept, pornim în judecata noastră de la premisa de legalitate și veridicitate a actelor și a documentelor întocmite de instituțiile statului. Astfel, în cadrul unui contencios electoral abstract, aceste documente declasificate, repet declasificate, au format convingerea unanim împărtășită în rândul judecătorilor constituționali că procesul electoral a fost viciat într-o asemenea măsură încât rezultatele electorale și ordinea candidaților au fost afectate în mod substanțial. Votul fiecăruia dintre judecători a respectat condiția independenței lor, iar anularea procesului electoral a fost pronunțată în unanimitate.

Soluția rațională și constituțională nu putea fi decât una singură: anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României pentru a sancționa procesul electoral viciat, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru a le oferi șansa tuturor cetățenilor să se prezinte la un nou proces electoral corect, care să respecte condițiile constituționale și legale. Trebuie să le oferim cetățenilor libertatea de a alege în cadrul unui proces electoral corect. Prin urmare, Curtea manifestă toleranță zero față orice ingerințe sau interferențe care conduc la distorsionarea rezultatelor electorale. Numai astfel le poate fi garantată cetățenilor libertatea de a alege liber și corect.

VEYI ÎNTREGUL INTERVIU AICI