Calendar ortodox 23 februarie 2025. Sfântul Policarp este considerat ocrotitorul tuturor oamenilor bolnavi, dar şi al celor infirmi.
Ortodoxe: Sfântul Policarp, sfântul născut în temniţă
Greco-catolice: Sf. ep. m. Policarp al Smirnei
Romano-catolice: Sf. Policarp, ep. m. *
Sfântul Policarp s-a născut în închisoare, în jurul anului 70, la Efes. Pentru că au refuzat să renunţe la credinţa în Hristos şi să se închine zeilor, părinţii lui au fost ucişi. Atunci, micuţul Policarp a fost dat în grija unei femei bogate și credincioase.
Când a crescut puţin, Policarp a învăţat să le dăruiască sărmanilor ce găsea prin hambarele mamei lui adoptive. Şi ca mama lui să nu se supere, copilul i se ruga lui Dumnezeu să îi umple hambarele la loc. Lucru care chiar se întâmpla.
Sfântul Policarp a fost diacon, preot şi, în cele din urmă, episcop. Înainte de a fi martirizat, Sfântul a mers la Roma ca să rezolve problema datei la care pica Paştele: unii serbau Învierea Domnului pe 14 Nisan (aprilie), indiferent în ce zi a săptămânii cădea, în același timp cu Paştile evreiesc, iar alții în prima duminică, după 14 Nisan. Deși cei doi nu au ajuns la un acord, ei au rămas uniți.
Cu câteva zile înainte de a fi martirizat, Sfântul Policarp a avut o viziune: a văzut perna pe care dormea arsă în foc. Așa a înțeles că avea să ucis prin aruncarea sa în flăcări.
La insistența proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp a refuzat. Din acest motiv, aşa cum prevăzuse, este aruncat în foc. Dar pentru că flăcările nu îl ardeau, proconsulul a decis să fie străpuns cu sabia. În acele momente, o a doua minune a avut loc: sângele care i s-a scurs din răni a stins focul. În cele din urmă, trupul său lipsit de viață a fost ars, scrie crestinortodox.ro
Osemintele sale au fost luate de creștini. Sfintele sale moaște se află în Franța, piar o părticică se păstrează în Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Sfinte, de Dumnezeu fericite, Policarp, în rugăciunile tale cele de-a pururea pomenește-ne ca, revărsându-se milostivirea lui Dumnezeu peste noi, să ne învrednicim, mult roditorule, de cele spre viață ale Duhului roade: în inimă, dragostea: cu ochii privind către Dumnezeu, în cuget bucuria cea duhovnicească; mintea umplând-o cu neîncetată rugăciune, pacea în sufletul nostru; în piept așezând suspinarea pentru păcate, în toate îndelunga răbdare; chipului celui dinlăuntru, bunătatea, în mâini facerea de bine; în urechi punând ascultarea Sfintelor Scripturi, iar pe limbă mărturisirea adevărului, neclintiți întru dreapta credință; glasului, blândețea; pântecele pecetluit cu înfrânarea și în tot trupul curăția. Ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai bucuriei celei veșnice și părtași ai Împărăției cerurilor. Amin.