EXCLUSIV Cea mai mică dintre catedralele lumii se află în România. Imagini spectaculoase din interiorul micii bijuterii arhitectonice aflate în centrul Capitalei. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Lucrurile mici le fac întotdeauna pe cele mari”

Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare” este poziţionată, teoretic, „la stradă”. Practic, „la stradă” este doar intrarea în curte, bisericuţa aflându-se la circa 30 m distanţă de stradă.

Curtea este un mic paradis verde, format din copaci, arbuşti şi multe soiuri de flori, care mărginesc elegant aleea care duce către intrarea în catedrală, dar care, totodată, camuflează într-o oarecare măsură lăcaşul de cult.

Sursa foto: Facebook Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare”

Dacă, prin definiţie, catedrala este „o biserică centrală într-un oraș, de mari dimensiuni, unde serviciul divin este oficiat de obicei de ierarhul locului„, ei, bine, Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare” se încadrează în dimensiunile 16×5 m şi poate adăposti un maximum de 150 de oameni.

Cea mai mică dintre catedralele lumii

World Record Academy, o organizație care certifică și recunoaște recorduri mondiale în diverse domenii, vorbeşte despre „cea mai mică catedrală din lume„. Şi chiar dacă insulele greceşti adăpostesc catedrale de dimensiuni şi mai mici decât Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, aceasta rămâne, cu siguranţă, cea mai mică dintre catedralele catolice de pretutindeni.

Acest lăcaș de cult a apărut odată cu plecarea mai multor români din Ardeal şi stabilirea lor Capitală, la începutul secolului al XIX -lea, din motive politice și economice. Un procent însemnat dintre aceştia aparţineau Bisericii Unite și duceau lipsa unei biserici a lor.

„Până în 1918, orice român care cobora din Ardeal încoace, din punct de vedere administrativ, era supus al Monarhiei austro-ungare. Evident că „legea” românească din punct de vedere religios nu-i lăsa greco-catolicului sosit sau împământenit în vechiul Regat (cum obișnuiau ardelenii să numească colocvial România) decât să meargă în bisericile ortodoxe.

Citeste si EXCLUSIV Premieră istorică! Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, gratificat cu cea mai înaltă recunoaștere oferită vreodată de statul român unei personalități istorice. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Un personaj remarcabil, un caracter cu o istorie formidabilă”

În 1909, la București arhiepiscop romano-catolic era Raymund Netzhammer, care și-a dat seama că, dacă nu încearcă să facă o bisericuță pentru românii de confesiune greco-catolică, ei se vor asimila confesiunii predominante (ortodoxia).

A construit aceasta bisericuța cu hramul Sfântul Vasile cel Mare și prezența ei – la dorința autorităților – trebuia să jeneze pe cât mai puțină lume. Pe vremea aceea, strada Polonă era capătul Bucureștiului, iar biserica a fost construită la 30 m de stradă pentru a nu deranja.

Sursă foto: episcopiabucuresti.ro

De ce credincioșii greco-catolici nu ar fi putut să aibă și ei o biserică în acest context al capitalei? Chiar și Carol I (care a rămas romano-catolic până la moarte) era circumspect și l-a sfătuit pe arhiepiscopul Netzhammer să nu facă treaba asta. Nici primul ministru Ionel Brătianu nu era încântat să fie „exportate” din Ardeal diferențele confesionale.

Pentru politicieni apartenența românilor uniți cu Roma risca să fie o chestiune administrativă, jurisdicțională care în sudul României părea de prisos. Oamenilor puterii le convine, desigur, o identitate monolitică.

Exista însă în București și o comunitate de armeni, cu o elită culturală și comercială care nu a putut fi trecută cu vederea. Biserica lor a fost construită în același an. Apoi, populația levantină afiliată catolicismului de rit latin era, de asemenea, o realitate care se împământenise.

Biserica romano-catolică avea pe atunci printre credincioși francezi, italieni, maghiari, germani care veneau cu comerțul și reprezentau emblema Bucureștiului în această încrucișare de drumuri unde se situa țara.

Nu trebuie uitat că începând cu secolului XX, reprezentanții diplomatici ai monarhiilor apusene într-o capitală est-europeană girau confesiunea romano-catolică, dând lustru României care, din secolul XIX, își croise o nouă perspectivă privind sistematic spre Occident care i-a permis să ajungă o țară pe deplin europeană.

Citeste si EXCLUSIV Viața în clandestinitate în perioada comunismului. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Străbunicul celebra Sfânta Liturghie pe masa pe care luam prânzul, dar cu mare prudență. Securitatea ne fila continuu”

Locul din strada Polonă fusese deja cumpărat la cumpăna dintre secole. Pentru construirea lăcașului episcopul Netzhammer a făcut apel inclusiv la Roma. Așa s-au strâns sume importante din străinătate.

Bisericuța nu pare prin dimensiunile ei (16×5 m) nici măcar cât o biserică parohială de cartier, dar viața spune că lucrurile mici le fac întotdeauna pe cele mari. Evident, biserica fusese construită ca să fie un punct de reper pentru românii ardeleni. A fost construită în 6 luni”, explică Preasfințitul Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București.

Fericiţii martiri Ioan Bălan, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu şi Vladimir Ghika, printre cei care au celebrat în cea mai mică catedrală din lume

Printre primii slujitori ai altarului s-a numărat preotul greco-catolic Ioan Bălan, care a oficiat în prezența arhiepiscopului romano-catolic Raymund Netzhammer și a Prințului Vladimir Ghika, la sfințirea lăcașului. Devenit episcop, Ioan Bălan a fost arestat, în 1949, și întemnițat la Sighet. A supravieţuit condițiilor inumane, dar s-a stins din viață în 1959, în timp ce se afla în domiciliu forțat la Mănăstirea Ciorogârla.

Relicvariile cu rămăşiţele pământeşti ale Fericiţilor Vladimir Ghika (prim-plan) şi Vasile Aftenie (plan secund). Sursă foto: Facebook Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare”

Un alt nume emblematic este cel al episcopului Vasile Aftenie, numit, în 1940, episcop auxiliar greco-catolic pentru București și Vechiul Regat. Fost protopop al Capitalei între 1934-1938, Aftenie a slujit în biserica din strada Polonă atât ca preot, cât și ca episcop. După arestarea sa din 1948, deşi supus celor mai crunte torturi, a refuzat să renunțe la credință.

„Eu n-am nici neam, nici suflet și nici credință de vânzare”, psune episcopul Aftenie. A murit în urma unui accident vascular cerebral cauzat de bătăi repetate, pe 10 mai 1950, în spitalul închisorii Văcărești, şi a fost înmormântat în secret la Cimitirul Bellu Catolic.

Citeste si EXCLUSIV Cultul religios scos în afara legii de comuniști. Patru decenii de prigoană. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Totul fusese plănuit în chip diabolic și pus în practică până în cele mai mici detalii”

Tit Liviu Chinezu, protopop al Bucureștilor în timpul episcopatului lui PS Vasile Aftenie, a fost și el arestat în 1948. În noaptea de Paști din 1949, a fost consacrat episcop în clandestinitate la mănăstirea Căldărușani, unde erau deținuți ierarhii greco-catolici. A murit în 1955, în închisoarea de la Sighet.

După arestarea preoților, credincioșii greco-catolici din București au găsit sprijin spiritual în Fericitul Vladimir Ghika. Acesta organizase conferințe pentru tineri greco-catolici și ortodocși în biserica din Polonă și a continuat să slujească în clandestinitate până la arestarea sa în 1952. A murit doi ani mai târziu, în temnița de la Jilava.

Celula Monseniorului Vladimir Ghika, aflată în incinta Fortului 13 Jilava

„Pentru greco-catolici, biserica a fost în schimb un capăt de pod providențial. În 2014, s-a înființat Episcopia Greco-Catolică de București – până atunci sudul țării depinzând de Arhiepiscopia de la Blaj. O sută de ani mai târziu, lăcașul i-a permis astfel Bisericii Române Unite cu Roma ca mult-așteptata ei episcopie din București să aibă în sfârșit un lăcaș istoric drept catedrală.

Nesprijinită îndeajuns de autorități în afara teritoriului transilvan, cu toate drepturile constituționale dobândite în 1923 ca „Biserică națională“, concentrându-și atenția pastorală mai curând pe arealul său tradițional din Ardeal, Biserica greco-catolică nu și-a putut stabili centrul în capitala României și nici dezvolta pe măsură instituția în sudul țării.

Deși în anii 30, Parlamentul votase o lege în favoarea construirii unei catedrale greco-catolice la București, ea nu s-a mai putut înfăptui. Nici prestanța politicienilor sau a înalților funcționari de confesiune greco-catolică (Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Valer Pop, Ilie Lazăr, Zenovie Păclișanu, Ion Pop, Augustin Vișa) n-a reușit până la al Doilea Război Mondial să rezolve o asemenea problemă în înverșunarea politică interbelică marcată de nu puține excese.

În această biserică, în anii ’40, monseniorul Vladimir Ghika celebra duminica liturghia Sfântului Ioan Gură-de-Aur, alături de paroh, părintele Tit Liviu Chinezu – unul dintre cei șapte martiri greco-catolici beatificați de Papa Francisc la Blaj în 2019 –, de alți preoți uniți și de numeroșii studenți greco-catolici din oraș, lăsându-se inspirați de căile lui Hristos în așteptarea marii cerneri de credință pe care a adus-o persecuția comunistă„, adaugă Preasfinţitul Mihai.

Pictorul Ivan Karas, autorul „schimbării la faţă” a Catedralei „Sfântul Vasile cel Mare”

Construită în stil moldovenesc, cea mai mică catedrală catolică din lume a avut drept „inspirație” biserica „Sfântul Gheorghe” din Baia, care a fost ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare în urma unei bătălii. Planurile catedralei au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghika-Budești, care a proiectat și Muzeul Țăranului Român.

„Cunoscută în ultimii ani și datorită lui Neagu Djuvara, care o frecventase spre sfârșitul vieții sale, Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare“ din București (strada Polonă 50), zidită după planurile lui Nicolae Ghika-Budești (1869-1943), reproduce arhitectura bisericilor din timpul lui Ștefan cel Mare.

Citeste si TOP 10 învățături ale genialului Nicolae Iorga pentru români: „Dacă ataci replica unui prost, riști să…” (VIDEO)

Interiorul lăcașului a avut parte însă de un program pictural mai puțin obișnuit. De inspirație germană, în stilul creat de benedictinii abației de la Beuron pe fondul căutărilor artistice ale curentului Secession, acest proiect se mai regăsește azi doar în decorația iconostasului.

Starea deplorabilă a bisericii la momentul retrocedării ei în 2006 (după un lung apel în justiție început în 1990), disoluția iremediabilă a picturii originale – realități obiective pe care expertiza tehnică și artistică le-a certificat printr-o atentă și minuțioasă documentare – au impus consolidarea lăcașului din temelii și restaurarea lui. Refacerea i-a oferit bisericii șansa de a supraviețui. Singura pictură ajunsă până în zilele noastre este, cum am amintit, cea care însuflețește iconostasul de zidărie.

O nouă pictură al secco, realizată începând cu 2015 (terminată în 2024 ) de maestrul Ivan Karas (ucrainean rezident la Roma), oferă spațiului de cult accente pline de căldură și luminozitate.

Sursă foto: Facebook Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare”

Cupola pronaosului, absida altarului, scenele cu viața Sfântului Vasile, dar mai ales portretele celor șapte episcopi martiri, declarați fericiți de Papa Francisc la Blaj, sunt expresia dialogului liturgic contemporan dintre iconografia răsăriteană și sensibilitatea occidentală a picturii figurative.

Anvergura teologică și estetică a operei realizate de Ivan Karas este în felul său unică și pe măsura martirajului comunității greco-catolice”, conchide PS Mihai.

Surse foto galerie de imagini:

Facebook Catedrala greco-catolică „Sfântul Vasile cel Mare” 

Fotocopii din cartea „Când Cerul Îmbrățișează pământul“