Exploziv! Ce spun despre Călin Georgescu colegii de facultate. ”Un informator care era foarte sârguincios” / ”Un om fără valoare, deși nici om nu pot să-i spun” / ”Nu aveți idee cât e de diabolic”

Călin Georgescu – care ar urma, vineri, să-și depună candidatura pentru alegerile prezidențiale din mai – nu a fost un student strălucitor. Așa susțin colegi de facultate ai lui, potrivit cărora Georgescu a avut medii care i-au asigurat doar o repartiție undeva ”prin Făgăraș”.

Însă nu notele sunt motivul pentru care ceilalți studenți și-l amintesc pe Georgescu în culori cenușii și chiar negre. Un fost coleg spune că acesta nu excela la școală, dar era în schimb ”un informator care era foarte sârguincios”.

”Nu cred că există vreun alt coleg de-al nostru cu un asemenea caracter”, spune altcineva, care îl descrie pe Georgescu drept un personaj ”diabolic”, dispus să calce ”pe orice ca să fie el foarte bine”.

Mulți studenți îl evitau și chiar se temeau de el. Iar după absolvire, ”diabolicul” Georgescu a reușit o performanță destul de rară: a plecat în Marea Britanie și SUA, deși nici el, nici tatăl său nu erau membri ai Partidului Comunist Român (PCR).

Alte articole

Cristian Tudor Popescu îl atacă violent pe Călin Georgescu. „Candidat la preşedinţie, candidat la puşcărie”

Călin Georgescu află joi dacă scapă de controlul judiciar: ”Am încredere în judecător. Avocații mei au spus foarte clar cum stau lucrurile”

Mărturiile explozive ale colegilor lui de facultate au fost centralizate într-un material realizat de investigatoria, pe care îl reproducem mai jos, cu mențiunea că unele intertitluri sunt inserate de redacția romaniatv.net.

***

În anul 1986, Călin Georgescu termina cursurile Facultății de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului din București, care la vremea aceea era cuprinsă în sfera Institutului Agronomic. A primit repartiție undeva în provincie, acolo unde, de obicei, ajungeau studenții care nu aveau note prea bune, dar, la scurt timp s-a întors în București. După absolvirea facultății, a reușit, în mod excepțional, să plece prin misiuni în Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, chiar dacă nici el, nici tatăl său nu au fost membri ai Partidului Comunist Român.

Dar în facultate, Călin Georgescu a fost un personaj greu de uitat. Și o spun colegii lui de facultate, la aproape patru decenii mai târziu. Unii dintre ei și-l amintesc foarte clar, alții punctează aproape chirurgical sentimentul pe care îl aveau în apropierea lui. Și, deși în multe privințe, părerile lor sunt împărțite, toți își amintesc că la vremea aceea, despre studentul Georgescu se spunea invariabil un lucru: că nu e bine să spui lucruri controversate în prezența lui, ca să nu te caute Miliția mai târziu.

Un alt element comun al acestor discuții pe care le-am purtat, în exclusivitate, cu foștii colegi ai studentului Georgescu e frica. Toți, invariabil, au cerut să le fie protejată identitatea. Toți spun că se tem de el.

Cumva, sentimentul pe care îl aveau atunci în privința lui acum e parcă exacerbat. Deși vorbim despre oameni stăpâni pe ei și pe viața lor, ei par acum a retrăi niște frici. Georgescu e, fără îndoială, un personaj interesant. Un personaj care inspiră teamă celor care îl cunosc. Și fostei soții, și foștilor colegi de școală, și oamenilor care îl cunosc tangential, dar i-au simțit ambiția nemăsurată.

Și astăzi, când Călin Georgescu vrea un nou loc de muncă, mai precis cel de șef de stat, acești oameni au decis să vorbească. Pentru că altfel ar avea, spun unii dintre ei, o problemă de conștiință. I-am ascultat și le-am dat posibilitatea să ne spună amintirile lor despre Călin Georgescu. Exact așa cum sunt ele.

Fost coleg de facultate al lui Georgescu: “Eu, pe vremea lui Ceaușescu, n-am mâncat icre negre. Sigur nici nu le văzusem. Dar el a mâncat”

Îi dăm cuvântul unei colege de facultate, care în vremea aceea era cu un an mai mică decât Georgescu. Femeia e pensionară, are acum o viață liniștită, are copii și nepoți, însă gândul că fostul ei coleg de facultate ar putea deveni președintele României o sperie atât de tare, încât le-a spus propriilor ei copii că, dacă scenariul acesta se va adeveri, ei trebuie să plece din țara lor. Ca să nu se ajungă acolo, femeia a decis acum să vorbească.

“Noi am terminat Îmbunătățiri Funciare la București. Eu am terminat în 87, el în 86. La vremea respectivă, Îmbunătățiri Funciare era cu profil de construcții, dar, pentru că respectiva clădire era în Institutul Agronomic, au trecut-o ca parte a Institutului Agronomic. Înainte nu apărea așa, era Facultatea de Construcții – Îmbunătățiri Funciare. Noi am fost printre primii pe a căror diploma scrie Institutul Agronomic – Facultatea de Îmbunătățiri Funciare.

Ce pot să spun de omul ăsta? Nu reprezintă nimic, să știi. Este un om fără valoare, deși nici om nu pot să-i spun. Eu am o părere extraordinar de proastă despre el. Este posibil ca nu toată lumea să aibă părerea asta, dar noi fugeam de el în facultate. Pentru că indiferent ce se vorbea… Știi cum vorbesc tinerii… Se afla tot ce vorbim.

”Un om pe care toți îl evitam”

Pentru mine, și n-o să-mi scoată nimeni din cap lucrul ăsta, el era un informator care era foarte sârguincios, care își făcea bine treaba și, drept urmare, n-a fost niciun student prea bun în facultate. A luat repartiție prin Făgăraș, unde luau de obicei, cei care aveau medii mai mici.

Dar pentru că mama lui avea poziție foarte bună, că era la Ministerul Agriculturii, a ajuns în București, în timp ce colegi de-ai lui care erau foarte buni nu au ajuns ca el. Dar el a avut alți părinți.

Era un om pe care toți îl evitam. Mai vorbeau colegii cu el, dar strictul necesar. Eu chiar am avut o discuție cu foștii colegi pe un grup de-al nostru. Și m-a întrebat un coleg de ce sunt așa pornită. Și i-am spus că eu înțeleg ca pe mine să mă reprezinte omul care are valoare, dar ăsta n-are nicio valoare. Nici profesională, nici ca om. Nu zic că e deștept sau nu. Dar să fie un om, să aibă un caracter frumos. Pe mine omul ăsta nu mă poate reprezenta.

Și chiar i-am spus că eu am avut un șoc în seara alegerilor, eram pe undeva prin Banat, când am auzit că un independent, pe nume Călin Georgescu, a luat cele mai multe voturi. N-am dat nicio importanță. Când i-am văzut figura am zis că nu pot să cred așa ceva. Și am sunat o fostă colegă să mă asigur că e el. Și le-am spus colegilor din grup: “Voi nu aveți tăria și nu aveți puterea să spuneți cine este omul ăsta?”.

Spune-mi și mie cine pleca pe vremea lui Ceaușescu în America sau în Moscova?

Dacă era el și Ciolacu, era prima dată în viață când eu votam un pesedist. Eu pe acest om nu pot să-l votez. Drept urmare, am fost dată afară din listă de către unii. Hai să îți spun ceva: colegii lui  de grupă îl cunosc foarte bine. Ce pot eu să spun că noi  îl evitam și fugeam, să nu cumva să vorbim ceva față de el, pentru că știa militia. Nu pe mine, dar alți colegi au mai fost întrebați. Atunci se spunea, dar nu sunt sigură, că cei de la Securitate i-au pus condiția că, dacă el se prezintă în continuare foarte bine și lucrează foarte bine cu ei, n-o să rămână acolo, la Făgăraș. Drept urmare, n-a rămas acolo. Singurul lui merit, lucru pe care îl apreciez, a fost că a învățat niște limbi străine, pentru că părinții lui vorbeau limbi străine, pentru că lucrau unde lucrau.

El a avut alte șanse. Prima lui soție a fost colegă cu el. Dar ea nu intră în discuții cu noi pe grup, atât a zis: că au avut păreri diferite și să știi că nici fiul cu prima soție nu și l-a ajutat. Cel cu terenurile de tenis din Herăstrău.

Spune-mi și mie cine pleca pe vremea lui Ceaușescu în America sau în Moscova? Noi nu plecam, că asta era. Dar el a fost. Eu pe vremea lui Ceaușescu n-am mâncat icre negre. Sigur nici nu le văzusem. Dar el a mâncat. Și nu se poate ca acestui om în continuare să îi fie bine! A beneficiat mereu. Un lingău din ăla care linge și pupă numai ca să-i fie bine. Nu am cuvinte…

”Nu aveți idee cât e de diabolic acest om. Calcă pe orice ca să fie el foarte bine”

Nu cred că există vreun alt coleg de-al nostru cu un asemenea caracter. Și, drept urmare, în timp, am văzut că și alți colegi de-ai noștri au început să comenteze. Cum să îți spun? Eu am spus tuturor:  dacă acest om va ajunge președinte vom fi foarte rău. Eu sunt bătrână, am 63 de ani. Dar tineretului îi spun că plece din țară, nu mai are ce să mai caute în țara asta cu el președinte. Și eu, dacă aș avea mai puțini ani, și Georgescu ar fi președinte, aș pleca din țară. Nu este de stat.

Nu aveți idee cât e de diabolic acest om. Calcă pe orice ca să fie el foarte bine. În momentul în care cunoașteți ce caracter are, fugiți. Vreau să spun așa: prin poziția pe care o are poate face foarte mult rău. E ranchiunos, invidios, tot ce poate fi mai rău la un om. Oricine, până la urmă, dacă trebuie să fie președinte, numai acest om nu! Tata m-a învățat așa: atunci când mă duc seara la culcare și am pus capul pe pernă să dorm liniștită. Alături de omul ăla nu aș fi dormit liniștită.”

Citește și

Mai mulți colegi mi-au spus despre el că ar avea legături cu serviciile

Un alt fost coleg din studenție al lui Georgescu, ajuns acum personalitate importantă în România, mi-a dezvăluit aceeași amintire: că despre Georgescu se spunea atunci că are legături cu Securitatea. Deși, din nou, vorbim despre un om așezat, cu o carieră solidă și cu notorietate publică, nici acest fost coleg n-a dorit să ne facă aceste mărturii în nume propriu, rugându-mă să-i păstrez anonimatul.

“Am fost coleg de grupă cu CG. Nu am fost prieteni apropiați. Nu aveam afinități. Din motive de colegialitate, nu vreau să dezvolt acest subiect. A fost căsătorit cu o colegă a noastră de grupă. Pot să spun că a fost un student bun și aerul lui de seriozitate îi convingea pe profesori. Am avut doi colegi șefi de promoție cu aceeași medie, aproape de 10. Călin a terminat și el în primii zece.  Noi am absolvit facultatea în 1986.

”Vă rog, dacă folosiți aceste informații, să nu menționați numele meu”

Mai mulți colegi mi-au spus despre el că ar avea legături cu serviciile, motiv pentru care nu a fost membru al partidului comunist, așa cum am fost practic obligați să fim toți cei din primii 15-20 ai anului nostru. Era un motiv în plus să-l evit.  Nu l-am mai întâlnit după absolvire niciodată.

Am aflat unele lucruri banale de la terțe persoane: că a avut un fiu, că a divorțat de colega noastră, că s-a înscris în partidul ecologist, mai târziu că s-a stabilit în Austria.  Știu că a făcut un doctorat în pedologie cu fostul nostru profesor de la această disciplină. Eu nu am avut atracție pentru asemenea materii, pe care nu le consider științe.

Nu i-am urmărit traseul și cariera în mod special. Eu nu am participat la întâlnirile periodice ale studenților din promoția noastră. Dar cred că nici el. Cert este că nu l-am întâlnit ulterior. Vă rog, dacă folosiți aceste informații, să nu menționați numele meu. Sunt lucruri pe care cred că vi le-ar fi putut spune oricine.”

La fel se exprimă despre el și un coleg cu doi ani mai tânăr. De altfel, cu o singură excepție, toți foștii colegi pe care am reușit să-i contactăm, folosesc cu privire la el, pentru a-l descrie, cam aceiași termeni: “retras” și “dubios”.

“Georgescu fost cu doi ani mai mare decât mine. Pe bucureșteni i-am cunoscut mai puțin în timpul facultății, iar el era bucureștean. Eu fiind din provincie îî știam mult mai bine pe cei care locuiau în cămin. Era un tip mai retras, mi se părea dubios. Nu cred că am vorbit vreodată cu el. Am înțeles că era silitor la scoală. Am mai auzit, dar nu stiu sigur că a fost racolat încă din facultate. Ce să caute un bucurestean să ia repartiție în Făgăraș? Acolo nici nu prea au fost lucrări de Îmbunătățiri funciare.”

”Mi-e și frică de el”

Nu toți colegii lui Georgescu din facultate și-l amintesc ca pe un tip ciudat și de evitat. Există și persoane care atunci au reușit să vadă părți bune în el. Avea simțul umorului și trata totul cu seriozitate. Dar cei care atunci l-au văzut cu ochi buni spun că acum au încetat să-l mai privească așa. Că probabil nu i-au văzut ambiția nemăsurată și înclinația către compromis. Și ei acum se tem. Este cazul unei colege de an a lui Călin Georgescu, actualmente angajată în administrația centrală. La fel ca toți ceilalți, m-a rugat s-o protejez, că se teme.

“Am fost colegă de an cu Călin Georgescu. Chiar îmi face plăcere să-mi aduc aminte de el, pentru că a fost un coleg foarte plăcut.

În primul rând, vreau să lămurim de la început că nu sunt de acord cu poziția lui de acum, mi-e și frică de el, nu știu cum a evoluat el de-a lungul anilor și ce și-a propus să facă. Și mă tem pentru că uitați ce se întâmplă și nu îmi plac suporterii lui, nu-mi plac discursurile lui, rupte de realitate. Călin a venit de nicăieri, nici n-am știut că candidează și nu sunt un om lipsit de legături cu realitatea, asta m-a înspăimântat pe mine. Înțelegeți?

”Nu l-am văzut că și-a făcut campanie”

Am cuvinte foarte frumoase despre cum era el în facultate. Era un coleg foarte serios. Pe vremea comunismului, când am făcut noi facultatea, și am făcut o facultate serioasă, se punea foarte mult accentul pe prezență, pe contribuția studentului, pe practică. Era un tip serios. N-am fost prieteni la cataramă, pentru că noi eram căminiști și căminiștii nu prea se amestecau cu bucureștenii. El era bucureștean, după facultate se ducea acasă.

Nu am simțit să aibă legături cu vechea Securitate, pentru că lucrurile acestea se simt. Și vă spun din punctul meu de vedere: eram niște studenți foarte conștiincioși. Nu mi-am pus vreodată problema că colegul Georgescu are simpatii pentru Securitate. Făcea sport de atunci, știa să glumească, s-a și căsătorit cu o colegă de an.

Pentru mine, la acel moment, nu a fost ceva ce să fi simțit în privința lui. Știți care poate fi o latură pe care n-am cunoscut-o atunci? O ambiție de a reuși în viață. Și probabil s-a conectat cu persoane cu influență. Eu personal am mai vorbit cu el și la zece, cinsprezece ani de la terminarea facultății, pentru că aveam un grup care se ocupa să organizeze întâlnirile noastre și el nu a venit la întâlnirile noastre.

Chiar la întâlnirea de 20 de ani s-a adresat cu exact aceste cuvinte unor colegi și m-a șocat: a zis că nu se mai regăsește să se întâlnească cu noi. Dar eu, până să  spună acest lucru, am mai ținut legătura cu el prin 2007, când era la Ministerul Mediului. I-am scris pe mail, mi-a răspuns echilibrat și atât. Viața nu ne-a adus pe același drum. Pentru mine, a fost o uimire totală că nu am știut că candidează și a ieșit pe locul întâi în preferințele românilor.

Aș prefera și eu să nu îmi folosiți numele, pentru că uitați ce se întâmplă în jurul nostru și violența celor care îl susțin. Conversația pe care am avut-o cu dumneavoastră a fost absolut sinceră, dar apreciez  dacă mă protejați, că așa mi se pare corect.”

“Ar fi fost unul dintre informatorii din facultate”

O altă fostă colegă de-a lui Georgescu ne-a repetat, practic, suspiciunile celorlalți oameni pe care i-am intervievat, dar ne-a dat, în plus, niște elemente foarte clare legate de presupusa colaborare a studentului Călin Georgescu cu vechea Securitate. Ne-a furnizat un număr de unitate militară și un nume conspirativ.

“Georgescu este cu trei ani mai mic decât mine. Eu am terminat facultatea în 1983, el în 1986. Știu că se vorbea că ar fi fost unul din informatorii Securității din facultate. Ar fi semnat pentru UM 0659 un angajament de informator în anul IV de facultate. De asemenea a fost căsătorit cu o colegă de an, pe care poate ar trebui să o căutați. Îi aflu numele fostei sotii și vă scriu. Interesant este că numele conspirativ al lui ar fi fost PETROV. Din ce știu eu, el nu a mai tinut legătura cu foștii colegi.

La întâlnirile de la facultate se pare că a refuzat să participe „pentru că nu se mai regăsește în grup” Cred că tot pe fosta soție ar trebui să o căutați, nu știu dacă ar vorbi, dar ea știe toate astea. Părerea mea este ca el este un farseur. Nu a fost vreun emerit la școală, plecările lui în Anglia în 1987 sunt suspecte în condițiile în care în acei ani doar cei cu relații cu securitatea puteau face acest lucru. De muncit în meseria de inginer IF nu a prea muncit, a avut repartiție la un sector al IEELIF Brașov, în Făgăraș. N-a rămas mult acolo… Restul îl știți. Doresc să nu îmi menționați numele în articol.”

Pornind de la poveștile aflate de la foștii colegi, ne-am pus problema de a o contacta și pe fosta soție. Am văzut, însă, în presa locală din Constanța, că nu dorește să discute subiectul. Ba mai mult, am identificat articole în care sunt menționate acte de violență prin care acea femeie ar fi trecut în timpul căsniciei cu Georgescu. Din acest motiv, am decis să nu o contactăm, pentru că femeia merită liniște acum.

Citește și Tudorel Toader, despre candidatura lui Călin Georgescu: ”Cineva va contesta. CCR va ține seama de latura cercetării penale” / Despre Diana Șoșoacă: ”E clar că nu îi va permite să candideze”

De tânăr, lui Georgescu nu-i plăcea Europa Liberă

Foștii colegi își amintesc niște episoade. În mare parte, sunt momente în care foști colegi, entuziasmați de ce auziseră la Europa Liberă, mai împărtășeau cu ceilalți opinii. Numai că aproape întotdeauna se afla. Unii erau chemați la miliție pentru asta. Dintr-un punct încolo, mulți au decis să țină acest entuziasm al lor departe de studentul Georgescu.

În urma acestor dezvăluiri ale foștilor colegi de facultate, am încercat să aflăm ce e cu acea UM 0659 și am solicitat lămuriri din partea CNSAS, care oricum a eliberat o adeverință după verificarea lui Georgescu  la alegeri, după derularea de corespondențe cu deținătorii de arhivă. Nicio instituție nu a admis să aibă vreun document care îl privește pe Georgescu, așa că adeverința a fost eliberată și Georgescu a putut candida fără probleme.

Noi am aflat, însă, că UM 0659 era indicativul alfa-numeric al Unității Speciale R, care avea drept obiect de activitate transmisiuni și contrainformații radio. Era, practic, unitatea care se ocupa de transmisiunile Securității, de tot ce însemna rețeaua ei: telefoane, cabluri, etc. Era un fel de STS.

Dar avea și componenta de contrainformație radio, fiind de fapt unitatea care se ocupa de monitorizarea posturilor de radio străine, de exemplu. Unitatea a funcționat cu acest obiectiv între 1971 și 1989, perioadă ce se suprapune peste anii de facultate ai studentului Georgescu.

A fost invocat de foștii colegi și numele căpitanului Tiberiu Lopătiță. El a fost, de fapt, locțiitorul comandantului Unității Speciale R, având grad de căpitan între 1985 și 1987 și maior între 1987 și 1989. Lopătiță, în calitatea lui de locțiior al comandantului, era membru în grupul operativ ETERUL, grup alcătuit din ofițeri (șefi sau locțiitori ai unor direcții din Securitate) care se ocupau de Europa Liberă.

ETERUL era numele conspirativ al acțiunii care viza monitorizarea Europei Libere. Practic, acești ofițeri monitorizau ce se transmitea la Europa Liberă, urmăreau persoanele care ascultau Europa Liberă, ca parte a unei acțiuni a statului îndreptate împotriva Europei Libere. De aceea, exista acel grup operativ, pentru ca mai multe structuri ale Securității să se ocupe în comun de acest obiectiv.

Teoretic, înțelegem că acest Tiberiu Lopătiță nu avea calitatea de a recruta oameni în mod formal, pentru că unitatea nu avea, în mod oficial, decât obiective tehnice.

Europa Liberă era, însă, în anii 70, 80, unul dintre dosarele cele mai grele ale Securității. Tocmai de aceea, având în vedere mărturiile foștilor colegi legate chiar de Europa Liberă și obiectivul Unității 0659, putem presupune că probabil Georgescu nu avea legături formale cu această unitate. Asta nu exclude alte tipuri de colaborări în acele vremuri. Și să nu uităm că Georgescu nu a fost membru PCR. Asta nu se putea decât dacă el compensa în alte moduri.

“Misiunile” fără pașaport

Am vrut să aflăm dacă Unitatea Specială R, care era un fel de STS cu obiectiv specific, a lăsat ceva urme în arhivele CNSAS. Din acest motiv, ne-am îndreptat către instituție cu o întrebare destul de clară: “A cerut CNSAS de la STS date despre vreo colaborare a lui Georgescu cu regimul comunist?”

Surse din cadrul instituției ne-au spus că de la STS nu aveau cum să obțină date despre vreo eventuală colaborare a lui Georgescu cu vechiul regim, de vreme ce STS nu deține arhive în acest sens.

Pe cale oficială, am cerut, însă, o altă informație. Mai precis, pornind de la declarația vicepreședintelui CNSAS, Mădălin Hodor, care a precizat că urma să solicite Direcției de Pașapoarte a Ministerului de Interne date despre pașaportul lui Călin Georgescu înainte de decembrie 1989, am solicitat CNSAS să ne comunice dacă a primit până acum acest răspuns și în ce a constat el.

Am primit de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității următorul răspuns:

“Verificarea domnului Călin Georgescu a inclus și Direcția de Pașapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Corespondența instituțională a reliefat faptul că nu au fost identificate mențiuni în registre/documente referitoare la domnul Călin Georgescu, născut în București.”

Și atunci, neexistând mențiuni ale existenței unui pașaport/document de călătorie pe numele acestuia, atunci cum e posibil ca Georgescu să fi călătorit în afara României înainte de decembrie 1989? Și știm sigur că a călătorit, nu doar pentru că ne-o spun colegii lui de facultate, ci și pentru că în descrierea sa de pe site-ul ONU se arată în clar faptul că:  “după ce a absolvit în 1986, și-a consolidat experiența prin misiuni în Regatul Unit și Statele Unite”.

De altfel, călătoriile lui în afara României în timpul regimului comunist nu au fost nicio clipă negate, nici măcar de el însuși.

Dar ce “misiuni” a avut atunci Georgescu în SUA și Regatul Unit, atâta vreme cât nu există dovezi ale unui pașaport în arhiva Direcției de Pașapoarte a MAI? Și de aici e ridică alte câteva întrebări, la care, în lipsa unei susțineri documentare, trebuie să ne gândim noi. Căci niște explicații în acest sens pot, totuși, exista.

Oare Călin Georgescu a efectuat acele deplasări în străinătate, “misiuni” după cum el înșusi le-a prezentat în raport cu o instituție internațională cu care a colaborat, pe baza unui pașaport de serviciu, pus la dispoziție de o instituție de forță a statului român comunist, iar un astfel de document nu se mai află, din motive evidente, în  arhivele niciunei instituții din prezent? Sau poate Călin Georgescu călătorea în “misiunile” lui din afara țării pe baza unei identități false, motiv care ar explica de ce numele lui nu apare în niciun document din perioada aceea?

Citește și PNL infirmă rocada Bolojan – Antonescu. ”Confirmăm că duminică vom depune formal candidatura. Restul sunt povești!”