Orașul Hong Kong, cu o populație de 7,5 milioane de oameni, atrage investitori din întreaga lume datorită sectorului său financiar puternic și a statutului său de centru global de afaceri. Totuși, după anul 2047, când va expira acordul de retrocedare a teritoriului de către Marea Britanie către China, multe întrebări rămân fără răspuns cu privire la modul în care vor evolua lucrurile.
Istoria recentă a orașului Hong Kong este marcată de o serie de evenimente politice și teritoriale semnificative. În 1842, Hong Kong a fost cedat Marii Britanii ca urmare a înfrângerii Chinei în primul Război Anglo-Chinez. După cel de-Al Doilea Război Anglo-Chinez (1856-1860), Marea Britanie a preluat și Kowloon, iar în 1898 a închiriat teritoriile suplimentare din jurul orașului, cunoscute sub numele de „Noile Teritorii”, pentru o perioadă de 99 de ani, cu promisiunea că le va returna Chinei în 1997. În acel moment, Hong Kong se dezvoltase deja rapid, devenind un important centru financiar global, un rol pe care l-a păstrat și după retrocedare.
În 1982 au început negocierile între Londra și Beijing pentru încheierea acordului privind retrocedarea orașului. În cadrul acestui acord, China a promis că va respecta autonomia Hong Kong-ului timp de 50 de ani, aplicând principiul „o țară, două sisteme”. Acest principiu garanta Hong Kong-ului un grad larg de autonomie, inclusiv drepturi fundamentale ca independența justiției, pluralismul politic și libertatea de exprimare, dar cu excepția afacerilor externe și de apărare. Astfel, Hong Kong a devenit o regiune administrativă specială a Chinei, cu un statut juridic distinct.
După expirarea acordului în 2047, Hong Kong nu va mai beneficia de autonomia garantată de Marea Britanie. Acest lucru ridică întrebări cu privire la viitorul orașului, deoarece nu este clar în ce măsură China va mai respecta principiul „o țară, două sisteme”.
Un oficial chinez, Shen Chunyao, a sugerat că acest principiu nu va trebui neapărat modificat după 2047, dar a afirmat că este necesar ca „îmbunătățiri” să fie realizate pentru ca Hong Kong să își atingă întregul potențial pe termen lung.
Pe măsură ce se apropie termenul limită, mulți se întreabă dacă Hong Kong va rămâne un simbol al prosperității și libertății într-o eră globalizată sau dacă va deveni, treptat, mai integrat în sistemul politic și economic al Chinei continentale. Desigur, întreaga lume va urmări cu atenție evoluțiile din Hong Kong în următoarele două decenii, pentru a înțelege ce se va întâmpla într-o metropolă care a reușit să combine atât tradițiile, cât și inovațiile moderne, într-un mix fascinant și unic.