58 de ani au trecut de la nașterea primilor „decreței” care, în 2025, încep să iasă la pensie. În următorii 10 ani se vor pensiona aproape 1,6 milioane de români care aparțin generației „decrețeilor”, iar o bună parte dintre aceștia vor ieși, probabil, din câmpul muncii, anticipat, încă de anul acesta.
O consecință majoră a pensionării persoanelor născute după 1966 va fi o presiune suplimentară asupra sistemului național de pensii publice. Presiunea va fi cu atât mai semnificativă cu cât, în următorii ani, statisticienii atrag atenția asupra faptului că, în România, vor exista mai mulți pensionari decât angajați.
Doar în perioada 1967-1969, s-au născut circa 1,4 milioane de persoane. În acest moment, nu există 1,6 milioane de români care să înlocuiască „decrețeii” în piața muncii, spun specialiștii, potrivit digi24.ro
Dincolo de statistici și de îngrijorările referitoare la plata pensiilor pentru care economiștii anticipează că va fi necesar un alt împrumut masiv, nu trebuie să uităm de tragediile a mii de românce care, confruntate cu realitatea unei sarcini nedorite, apelau la tot felul de metode băbești de a scăpa de sarcină, care de care mai periculoase.
În perioada 1966-1989, statisticile menționează un număr de 9.452 de femei decedate în urma avorturilor făcute cu mijloace empirice. Urmare a directivelor, rapoartele medicale nu menționau avortul drept cauză a decesului, ci, cel mai adesea, „blocaj renal” sau „septicemie”.
Numărul sinuciderilor, al internărilor în ospicii, al familiilor destrămate sau al bebelușilor rămași cu sechele din cauza „leacurilor” pentru provocarea unei întreruperi de sarcină au crescut exponențial în cei de 24 ani de aplicare a politicii natalității.
Mortalitatea în urma întreruperilor de sarcină ajunsese, în 1986, la 2,69 la mie, iar în 1988 la 3, 45 la mie. În timp ce în toată Europa, inclusiv în țările din fostul bloc comunist, mortalitatea scăzuse, în România crescuse de cinci ori.
Avortul era permis doar la recomandarea medicului, dacă gravida suferea de boli incompatibile cu sarcina și dacă viața gravidei era pusă în pericol de sarcina respectivă. La fel stăteau lucrurile și cu metodele contraceptive, care se dădeau doar cu prescripție medicală și doar acelor femei cărora o potențială sarcină le-ar fi pus viața în pericol.
Cu toate astea, metodele contraceptive se vindeau, frecvent, „pe sub mână”.
Cea mai folosită metodă contraceptivă în comunism era prezervativul. De asemenea, femeile apelau și la ovule, dar și la metode de-a dreptul empirice, precum introducerea unei aspirine sau unei vitamine C sau unui tampon îmbibat în oțet în vagin înainte de contactul intim, acestea acționând prin schimbarea pH-ul-ului din interiorul vaginului
Prezervativele și ovulele se găseau extrem de greu și se dădeau „pe sub mână”. Primele se puteau găsi în magazinele de cosmetice, iar ovulele se preparau în farmacii.
Celebrele prezervative „Vulcan“ din producţia autohtonă erau realizate dintr-un latex gros, asemănător cu cel folosit la mănuşile chirurgicale, şi pudrat din belşug cu talc. Erau comercializate în cutiuţe albe, din plastic, și erau foarte rezistente.
Nu același lucru se poate spune despre rezistența prezervativelor Mini Max, fabricate la Danubiana, firmă producătoare de anvelope şi materiale de cauciuc. Acestea costau 1 leu bucata şi erau realizate dintr-un cauciuc roz, subţire, cu urme de pudră de talc în interior. Nu erau foarte rezistente.
După anii ’80, au apărut celebrele prezervative chinezeşti Protex. Ambalate în cutiuţe sau pliculeţe verzi sau roşii, imprimate cu un fluturaş, se vindeau câte trei şi costau 3 lei. Erau destul de rezistente, mulți utilizatori obișnuind să le și spele după folosire, apoi să le refolosească.
Mai erau, apoi, ovulele, preparate în farmacii, care se dădeau în baza prescripțiilor medicale.
„Existau nişte ovule care se preparau în laborator, dar nu se puteau procura decât cu prescripţie medicală de la ginecolog, în cazul în care exista o problemă. De exemplu, o pacientă care făcuse operaţie de cezariană şi nu avea voie să rămână însărcinată timp de un an, ori care urma anumite tratamente şi nu putea să rămână însărcinată.
Uneori, farmacistele mai preparau ovule pentru folosul propriu, pentru rude sau pentru prietene, dar le era frică să vândă la negru pentru că riscau foarte mult dacă ar fi fost prinse„, mărturiseşte Florentina I, fostă farmacistă, potrivit adevarul.ro
Mai evistau, de asemenea, foiţele contraceptive chinezeşti, dar şi un fel de membrane spermicide, care intrau în farmacii, însă acestea din urmă se găseau numai la farmacii mari, pe la spitalul Elias sau la farmacia Comitetului Central.
Atunci când se „pricopseau” cu o sarcină pe care nu și-o doreau, femeile nu mai țineau cont de riscuri și apelau la orice fel de metodă, oricât de empirică ar fi fost, pentru a scăpa de ea.
Una dintre cele mai eficiente metode era introducerea în vagin a unei aspirine sau a unei vitamine C, înainte de contactul sexual, pentru a schimba pH-ul din interiorul vaginului. Florentina I explică faptul că aspirina sau vitamina C se regăseau şi în formula ovulelor contraceptive, doar că erau combinate cu substanţe care nu permiteau afectarea mucoasei vaginale.
Femeile mai foloseau, de asemenea, un tampon îmbibat cu oţet pe care și-l introduceau în vagin înainte de actul sexual, pentru schimbarea pH-ului din interiorul vaginului. Altele făceau spălături cu oţet sau cu Hellas după terminarea actului sexual. La țară, femeile foloseau inclusiv cârpe îmbibate în ţuică pe care le introduceau în vagin.