Simona Tache: Ca un el în magazinul de porțelanuri
Știți celebra vorbă „ca un elefant într-un magazin de porțelanuri”, da? Ei bine, a sosit momentul să aflați adevărul despre ea: a fost, evident, inventată de o femeie și se referea la soțul ei. Doar că n-a vrut să-l supere pe om și s-a folosit de animalul cu trompă, nedreptățindu-l, săracu’. În realitate, un elefant se strecoară printr-un magazin de porțelanuri mult mai ușor decât un homo sapiens sapiens de sex M.
Bărbații sunt de o grație, de o delicatețe, de o gingășie ieșite din comun. Au mânuțele-alea mici și piciorușele-alea fine, cu care fac mișcări de o exactitate dureroasă, își stăpânesc mișcările propriului corp, ca niște zbiri. Nici nu le curge ciorbă din gură când vorbesc, nici nu le cade pe picioare tot ce e-n frigider, atunci când îl deschid să ia untul, nici nu fracturează brațul bunicuțelor, atunci când încearcă să le treacă strada.
Multe din „bătăile” care izbucnesc în baruri, la meciurile de fotbal, nu sunt conflicte între suporteri. E vorba pur și simplu de bărbați puțin afumați, care nu-și mai controlează perfect trupurile. Unul încearcă să mute scaunul și, din greșeală, îi dă altuia cu el în cap, altul vrea să dea noroc cu halba și i-o scapă în dinți vecinului, chestii d-astea… Din afară pare că vor să se omoare, în realitate doar se mișcă prin spațiu cu maxima delicatețe de care sunt capabili.
Singura metodă prin care poți determina un bărbat să danseze e să îl convingi să bage un cui în priză. Dar, chiar și atunci, din păcate, dansează singur și doar breakdance. Multe femei au devenit lesbiene doar ca să aibă și ele cu cine să danseze.
Citeste si: De ce nu o percep eu pe Antonia ca pe un om
Mihai Radu: Dansul și dînsa
Expresia „sexul slab” a fost creată de femei din cauza obsesiei cu grăsimea, iar „sexul frumos” a venit să acopere obsesia cu urîțenia. Înăuntrul ei (hai, fie, în profunzimea ei), fiecare femeie se consideră grasă și urîtă.
Mare mirare că femeile nu au scos o sintagmă care să le exprime și aspirația către unduire, care să le cuprindă pornirea născută spre dans. Noi le-am propus un nume, strip-tease, dar nu par tocmai de acord cu el, mă rog, nu gratis.
Exact cînd te vede că te distrezi mai bine sau cînd crezi că ai trecut prin toate încercările pentru o partidă de sex, vine cu chestia aia tîmpită: „Hai să dansăm!”. Nici un bărbat nu a pus vreodată cea mai simplă întrebare din toate timpurile, “De ce să dansăm?”, și nu a pus-o de teamă ca nu cumva să existe un răspuns. Ce lume ar mai fi aceea în care ar exista un răspuns rezonabil la întrebarea “De ce să dansăm?”. Eu, unul, nu mi-aș crește copiii într-o asemenea lume.
Totuși, bărbații au inventat de-a lungul vremii ceva ce are aparența dansului: bluzu’. Are aparența dansului în sensul că stai în picioare, te miști și faci asta pe muzică. Dar bluzu’ (așa trebuie să se scrie, cum altfel?) este față de dans cam ce este epigrama față de haiku sau FIFA 2000 față de fotbal. Pur și simplu, la bluz, te legeni ca un convalescent ridicat din pat de o asistentă ca să facă niște pași prin cameră. Dar asta nu înseamnă nimic pentru femei. Ele vor să te atragă în Biserica Salsa – acel loc în care Satana se bucură ca un copil la Disneyland văzînd cum a ajuns cel făcut după chipul și asemănarea Ăluia. Ați văzut vreodată un om fără pic de demnitate? Nu, Papahagi nu dansează salsa, dar sînt o groază de băieți care se gîndesc că acele interminabile ore de transpirat lîngă o gagică și de frecat pelvis de pelvis le vor fi echivalate cîndva cu cinci minute de sex.
Oare cum pot unii, după ce au dansat salsa, să se mai privească în oglindă?
Citeste si: Zărnești-Șercaia, drumul unde a înțărcat mutu’ groapa