Mulţi creştini care nu au reuşit să ţină Postul Paştelui de la început postesc în Săptămâna Patimilor, merg la biserică şi asistă la Denii, merg la Prohod şi la Înviere şi se străduiesc să fie mai buni decât de obicei. Ba chiar, petrec mai mult timp în rugăciune şi îşi îndreaptă gândurile către Divinitate mai mult decât de obicei.
Pe lângă aspectul spiritual, în Săptămâna Patimilor este recomandat să se țină seama de de o serie de reguli și tradiții legate de gospodărie, muncă și comportament. Tradițiile și superstițiile variază ușor de la o regiune la alta, dar există o mulțime de elemente comune care se referă la curățenie, reculegere și pregătirea casei și a trupului în așteptarea Învierii Domnului.
O regulă importantă în această perioadă este cea referitoare la spălatul rufelor. Credincioșii știu că este mare păcat să speli în zi de sărbătoare. Cu toate astea, deși fiecare zi din Săptămâna Patimilor are o mare însemnătate spirituală, nu în toate zilele este interzis spălatul.
Luni este considerată ziua dedicată curățeniei generale. În această zi se scot covoarele la aerisit, se spală geamuri, se aerisesc hainele și se face ordine în întreaga gospodărie. Este o zi în care spălatul rufelor este permis, considerându-se că astfel casa este pregătită pentru întâmpinarea Luminii Pascale.
În Marțea Mare sau Marțea Seacă este permisă desfășurarea acelorași activități casnice începute luni, precum spălatul hainelor sau curățarea locuinței. Din punct de vedere religios, această zi amintește de predica Mântuitorului ținută pe Muntele Măslinilor, unde a vorbit despre sfârșitul lumii și despre apropierea propriei sale jertfe.
Începând cu Miercurea Mare, în schimb, spălatul rufelor este interzis până după Paște. Potrivit credinței populare, în miercurea din Săptămâna Patimilor nu este bine să se folosească apa pentru spălatul hainelor deoarece este ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginți. Credincioșii nu trebuie ca, în această zi, să desfășoare muncă fizică în exces, însă curățatul grădinilor este permis.
Joia Mare are o încărcătură simbolică aparte. Este ziua în care încep pregătirile directe pentru Paște, iar ouăle sunt vopsite, de obicei în roșu. În seara zilei de joi, în biserici se citește Denia celor 12 Evanghelii, moment solemn care evocă patimile Mântuitorului. De asemenea, în credința populară se spune că începând din această zi și până la Rusalii, sufletele celor morți sunt libere să circule între cele două lumi. Este a doua zi a Săptămânii Mari în care este interzis spălatul hainelor, considerându-se un gest lipsit de respect față de suferința lui Iisus. Totodată, lemnele pentru foc nu se taie cu securea, ci se rup cu mâna, și nu trebuie lăsate pe jos până la sosirea acasă.
Vinerea Mare este considerată una dintre cele mai importante și mai triste zile din calendarul ortodox. Este ziua în care Iisus a fost răstignit pe cruce. În această zi se păstrează tăcerea, se postește cu asprime – unii aleg să țină post negru, fără mâncare și apă, până seara – și nu se fac treburi gospodărești. Nici în această zi nu se pală rufe, în plus, gospodinele evită să gătească sau să coacă pâine. În a doua parte a zilei, credincioșii merg la biserică pentru a trece pe sub Sfântul Epitaf și pentru a participa la slujba Prohodului.
Referitor la Sâmbăta Mare, informațiile referitoare la permisul sau interzisul spălatului de rufe sunt contradictorii. Multe gospodine preferă să spele în această zi după trei zile în care au avut interdicție, mai ales că urmează încă trei zile de Paște în care spălatul este interzis. Sâmbătă întreaga familie se mobilizează pentru ultimele pregătiri. Se gătesc mâncărurile tradiționale.
„Mi se pare normal, în practică ca în Săptămâna Mare, să nu mai speli haine pentru că este o săptămână de post, o săptămână cu trăire tăcută dacă putem să zicem așa. Este o perioadă de rugăciune tăcută cu Dumnezeu. Asta ne cere Dumnezeu, în această perioadă, dacă am fost răi să devinim buni, să lăsăm de la noi și să iertăm. În Ajun și Săptămâna Mare în general omul trebuie să fie într-o rugăciune a tăcerii. Te cuplezi practic cu Bunul Dumnezeu prin tăcerea rugăciunii profunde.
Pentru că se spune că eu, ca și creștin, transmit un semnal prin rugăciunea mea profundă și prin tăcere, Sus la Dumnezeu, iar Dumnezeu atunci poate să îmi asculte rugăciunea. Sunt multe tradiții în perioada aceasta. Noi avem 3.000 – 4.000 de tradiții în România. Cei tineri, de acum, ar trebui să le practice și să le trimită generatiilor care vin din urmă. Ei trebuie să îi învețe pe cei mici că trebuie să vină în casa lui Dumnezeu”, a spus pentru Click!, preotul Ilie Costescu de la Biserica „Sfântul Ilie” din Titan.