Dragoș Pătraru, adevărul despre crenvurștii de la Kaufland. Ce conțin, de fapt, aceștia

Dragoș Pătraru a dedicat un subiect întreg crenvurștilor, pe care românii îi consumă în orice moment din zi, mai ales dimineața, la micul dejun. Deși mulți îi consideră un aliment sănătos, bogat în proteine și nutrienți, în realitate, crenvurștii sunt realizați dintr-o tocătură de carne, șorici, tendoane, slănină, grăsime, adică tocătura din resturile de carne rămase de la carcasele de animale.

Mai mult decât atât, aceștia conțint și monoglutamat de sodiu (E 621 – substanță care are rolul de a face mâncarea mai gustoasă), nitrat de sodiu, amidon alimentar, sare, apă și alte arome. Specialiștii recomandă evitarea sau consumarea cu măsură a crenvurștilor, aceștia ocupând un loc frunțaș în categoria celor mai nesănătoase mezeluri aflate pe piață.

Crenvurști din carne de porc – fierți și afumați. Producător Cris-Tim Family Holding, distribuitor Kaufland România. Pentru afumarea acestui produs s-a folosit fum natural din lemn de fag. Iată care sunt ingredientele de pe ambalaj: carne de porc (85%), apă, sare, stabilizator: trifosfați, usturoi, piper, nucșoară, antioxidant: ascorbat de sodiu, coriandru, conservant: nitrit de sodiu și membrană artificială comestibilă.

Alte articole

Ce ingrediente conțin, de fapt, crenvurștii. Românii îi consumă foarte des, dar fără să citească eticheta produsului

Dragoș Pătraru ia la puricat cozonacii Boromir. Cât de sănătoși sunt, de fapt VIDEO

Citește și: Dragoș Pătraru, despre ce conțin cozonacii din supermarketurile din România: „Consumați orice produs după ce ați citit eticheta”

Dragoș Pătraru, avertisment privind pufuleții Gusto

Analiza detaliată a ingredientelor și originii acestui produs a scos la iveală aspecte mai puțin cunoscute. Într-o prezentare amplă, Dragoș Pătraru a oferit o incursiune interesantă în istoria acestui produs, relatând două versiuni despre apariția pufuleților, ambele având rădăcini în Statele Unite, în anii ’30.

„Pufuleții au apărut prin 1935 în Winsconsin, SUA, de aici, povestea are două versiuni. Prima e că la o fermă era utilizată o moară pentru mâncarea animalelor. Când moara trebuia curățată, în ea se punea porumb umed, iar lucrătorii de acolo au observat că se formează bucăți aerisite de porumb. Muncitorii au luat acasă pentru a vedea dacă se pot consuma de către oameni. Au dat la copii și au așteptat câteva zile ca să le vadă reacția. Trebuie gândit la contextul social: era perioada interbelică, marea criză abia se încheiase, deci sărăcie pe linie. Muncitorii au observat că acele chestii sunt foarte gustoase”, a povestit Dragoș Pătraru.