PREMIERĂ: Front unit al creştinilor din Orient împotriva ”catastrofei” unei intervenţii în Siria

Papa Francisc, primindu-l joi pe regele Abdullah al Iordaniei, a confirmat mai clar ca oricând următoarea poziţie: ”Calea negocierii şi a dialogului reprezintă unica opţiune” pentru Sfântul Scaun şi Iordania, potrivit unui comunicat dat publicităţii la încheierea întâlnirii sale cu suveranul haşemit.

Duminica trecută, suveranul pontif a lansat un apel insistent de a face ”să înceteze zgomotul armelor”, estimând că ”nu confruntarea este cea care oferă perspective de speranţă”.

Întâlnirea papei Francisc cu regele Abdullah al Iordaniei, ţară fragilă afectată direct de conflictul din Siria şi care are pe teritoriul său un milion de refugiaţi, a fost organizată de urgenţă, din cauza crizei, potrivit unor surse apropiate Vaticanului.

Claritatea poziţiei Sfântului Scaun aminteşte de ”NU-ul” papei Ioan Paul al II-lea faţă de intervenţia în Irak a preşedintelui George W. Bush. Patriarhii Orientului sperau în cuvântul puternic al acestui papă foarte popular care să fie ascultat de capitalele occidentale.

Vaticanul, cotidianul său Osservatore Romano, radioul său – se află în prima linie pentru a transmite îngrijorările imense ale creştinilor din Orient, care se tem că vor fi prigoniţi de islamismul radical.

În Osservatore Romano, cardinalul Leonardi Sandri, prefectul pentru Bisericile orientale, a adresat o suplică pentru ca ”interesul păcii şi al vieţii să prevaleze asupra oricărui alt interes şi resentiment partizan”.

Creştinii din Orient au susţinut în majoritate regimurile laice – Saddam Hussein în Irak şi dinastia Assad în Siria -, care le protejau drepturile. După căderea în 2003 a regimului condus de Saddam, islamismul radical sunnit s-a răspândit şi milioane de creştini şi-au părăsit satele şi oraşele.

În conflictul sirian, majoritatea creştinilor l-au susţinut pe Bashar al-Assad, de teama alternativei islamiste, şi s-ar putea ca ei să plătească un preţ greu în cazul preluării puterii în Siria de către radicalii sunniţi.

”Teama creştinilor în legătură cu loviturile aeriene – constată vaticanistul Marco Politi – îşi găseşte motivaţia în istoria ultimilor zece ani. Evoluţiile din Irak au arătat cum poate fi destructurată o ţară care avea, desigur, un dictator, dar care era laică: războiul religiei între musulmani a crescut; terorismul a cunoscut o mare expansiune, situaţia creştinilor s-a agravat”.

”Acelaşi lucru se va întâmpla şi în Siria, deoarece opoziţia cea mai eficientă este cea a jihadiştilor. Nu se poate să fii naiv şi iresponsabil”, ca unii filosofi occidentali, a adăugat Marco Politi.

De la Ierusalim la Alep, din Beirut la Bagdad, perspectiva loviturilor aeriene occidentale este denunţată cu putere de către patriarhii Bisericilor prezente în regiune de la naşterea creştinismului, care n-au dorit să fie asimilate ”cruciaţilor” de către islamişti ca în Irak în 2003.

Cel mai vehement este patriarhul Louis Raphael Sako, patriarhul caldeenilor: o intervenţie militară americană ar face ”să explodeze un vulcan destinat să cuprindă Irakul, Libanul, Palestina. Probabil că cineva doreşte precis aceasta”.

Episcopul Alepului, monseniorul Antoine Audo, vorbeşte despre riscul unui ”mare război mondial”. Patriarhul maronit Beshara Boutros Rai a acuzat unele ”ţări, mai ales din Occident, dar şi din Orient”, că ”pun la cale toate aceste conflicte”. ”Suntem pe cale de a vedea distrugerea totală a ceea ce creştinii au putut construi timp de 1.400 de ani” de convieţuire cu musulmanii, a afirmat el.

Patriarhul siriaco-catolic Ignatie II Younan Youssef a acuzat puterile străine ”că i-au înarmat pe rebeli, au incitat la violenţă, au înveninat şi mai mult relaţiile dintre sunniţi şi şiiţi”. ”Occidentul crede că, cu sunniţii la putere, democraţia va înlocui dictatura. Dar este o mare iluzie”, a afirmat el.

Teama că ”scenariul din Irak se va repeta” este evocată în mod constant la fel ca pierderea ”laicităţii” în Orientul Mijlociu.

Patriarhii remarcă faptul că occidentalii nu par să acorde atenţie concluziilor anchetei ONU privind presupusul atac chimic de săptămâna trecută. Ei reamintesc faptul că, în urmă cu zece ani, americanii au pornit la război în Irak cu presupuse dovezi, de fapt inexistente, despre armele de distrugere în masă. Ei sunt uimiţi de faptul că occidentalii acordă puţină atenţie dimensiunii comunitare şi religioase în dezechilibrele actuale.

Chiar în rândurile unor creştini care se opun lui Bashar al-Assad, respingerea loviturilor aeriene străine este netă: mănăstirea părintelui Paolo Dall’Oglio, în prezent răpit în nordul Siriei, a făcut apel la ”respingerea oricărei forme de violenţă”.

Pe bloguri şi pe Twitter, opozanţii creştini faţă de o intervenţie străină sunt prezenţi în mod masiv.