Cele mai periculoase meserii din lumea ştiinţei: De la „mulsul” veninului, la psihologul de crocodili

7. Scafandrii în peşteri subacvatice

Cercetătorii care se scufundă în peşterile subacvatice se confruntă cu un pericol enorm: o singură mişcare greşită şi pot stârni cantităţi imense de sedimente. Din cauza acestora, ei se pot pierde extrem de uşor sub apă şi pot să rămână rapid fără oxigen.

Aceste peşteri periculoase, însă, pot dezvălui lucruri noi despre climatul antic al Pământului şi despre ecologia insulelor.

6. Scufundarea în saturaţie

Alte articole

Astronautul Buzz Aldrin, despre căsătoria cu românca Anca Faur: „Este iubirea vieții mele”

Nu vei crede ce au inventat oamenii de știinţă! Un costum spaţial care transformă urina în apă potabilă!

În acest tip de scufundare, scafandrii sunt presurizaţi în barocamere până la presiunea corespunzătoare adâncimii de lucru – timp în care ţesuturile acestora se saturează cu gazul respirat, apoi sunt transportaţi la adâncimea respectivă cu mijloace submersibile, după care se execută decompresia.

„Nu poţi să stai decât un anumit timp la o anumită adâncime, întrucât corpul tău absoarbe azot, care este un gaz inert”, a declarat oceanograful M. Dale Stokes, de la Universitatea California. Dacă scafandrii petrec prea mult timp sub apă sau ies la suprafaţă prea repede, azotul dizolvat formează bule şi se dilatează, sângele persoanei respective transformându-se în spumă.

5. Mulsul veninului

Cercetătorii care studiază veninul fac lucruri extrem de periculoase. „Mulgătorii” de venin manipulează şerpi mortali, precum kraitul, alături de tot soiul de reptile veninoase. Mulsul şerpilor veninoşi nu este deloc uşor. Expertul trebuie să găsească foarte mulţi şerpi, pentru a scoate o cantitate decentă de venin, trebuie să îi ţină în mâini şi să apese colţii lor pe tuburi de plastic, în timp ce masează uşor glandele veninoase. Cei mai mulţi dintre cercetători au fost muşcaţi de animalele studiate de zeci de ori.

4. Astronaut

Astronauţii au parte de unele dintre cele mai dure condiţii de muncă. De la antrenamentele extrem de grele, la „bombardamentul” cu radiaţii ultraviolete şi la riscul enorm de a muri în timpul zborului – de 1 la 100, meseria lor spaţială nu este una uşoară. Chiar şi după ce se întorc pe Pământ, pericolele nu se termină: ei se confruntă cu atrofierea muşchilor şi cu slăbirea oaselor, din cauza condiţiilot de gravitaţie redusă.

3. Tehnicianul de laborator

Spre surprinderea multor oameni, tehnicianul de laborator are parte de un job extrem de periculos. În timpul experimentelor, cercetătorii se pot răni grav sau pot chiar muri. În 2008, de exemplu, un expert de la Universitatea California a murit din cauza arsurilor severe după ce a lucrat cu o substanţă extrem de inflamabilă, denumită t-Butyllithium.

Cercetătorii din laboratoare şi mai ales studenţii suferă frecvent răni de la substanţele inflamabile şi toxice pe care le folosesc şi nu numai. De exemplu, magneţii puternici din scanerele pentru rezonanţa magnetică (RMN), folosite pentru a măsura activitate creierului, au atras tot felul de obiecte metale, precum pistoale şi scaune cu rotile, rănindu-i pe cei din jur.

2. Vânătorul de furtuni

Dacă toată lumea fuge de furtuni sau de tornade, vânătorii de furtuni fac tot posibilul să ajungă în calea lor, pentru a monta tot felul de senzori de vânt şi de presiune, arată meteorologul american Tony Laubach.

Vânătoarea de furtuni este, însă, extrem de periculoasă. Chiar anul acesta, în luna mai, un vânător de furtuni veteran, împreună cu fiul său şi alt coleg, au fost ucişi în timp ce urmăreau o tornadă, în Oklahoma, SUA. Acea tornadă se mişca mult mai repede şi era mult mai mare decât se credea iniţial.

Teama cea mai mare a lui Laubach nu este atât tornada, cât fulgerul. Fulgerele sunt mult mai periculoase, sunt mortale şi nu ştii unde lovesc, explică meteorologul.  

1. Psihologul de crocodili

Psihologii de crocodili se aventurează în mijlocul nopţii în ape infestate de reptile. Ei orbesc temporar animalele cu lumină, le leagă cu sfori şi le lasă să se zvârcolească până la epuizare, înainte de a le scoate pe uscat. După ce îşi termină treaba, cercetătorii îndreaptă crocodilii cu faţa spre apă şi, în general, reptilele fug repede spre ea.

Din păcate, însă, există momente când crocodilii decid să încerce un prânz pe uscat şi se întorc spre cercetători.