Potrivit rechizitoriului prin care procurorii anticorupţie l-au deferit justiţiei pe Severin, în cursul anchetei, mai mulţi oficiali şi jurnalişti de la publicaţia britanică Sunday Times au dat declaraţii, prin comisie rogatorie.
„Menţionăm faptul că, martorii (…), (…), au fost audiaţi prin comisie rogatorie de către Ministerul de Interne – Autoritatea Centrală din Marea Britanie – Departamentul de Cooperare Judiciară.
Martorele (…), (…) şi (…) au fost audiate tot prin procedura comisiei rogatorii de către Poliţia Federală – Oficiul Central pentru Combaterea Corupţiei din Belgia”, se arată în documentul citat.
Unul dintre jurnalişti a relatat, în declaraţia sa, că exista suspiciunea potrivit căreia în Parlamentul European (PE) există „lobbyşti” care influenţau excesiv activitatea instituţiei.
„Din declaraţia martorului (…) rezultă că: acesta este angajat al ziarului «The Sunday Times» cu sediul în Londra; că demersul său a fost unul jurnalistic pornind de la suspiciunea că existau lobbyşti care influenţau excesiv activitatea din cadrul Parlamentului European; că se plăteau sume de bani unor deputaţi în schimbul modificării legilor. Prin declaraţie, martorul confirmă toate întâlnirile şi discuţiile pe care, împreună cu martora (…), le-a avut cu învinuitul Severin Adrian”, se arată în rechizitoriu.
Acelaşi jurnalist, precizează anchetatorii, a depus un hard disk care conţine înregistrări audio-video şi telefonice, precum şi comunicări prin e-mail.
O jurnalistă a aceleiaşi publicaţii a dat o declaraţie identică, potrivit rechizitoriului furnizat oficial de DNA: „Din declaraţia martorei (…) rezultă că a fost angajată a ziarului «The Sunday Times» cu sediul în Londra; că demersul său a fost unul jurnalistic pornind de la suspiciunea că existau lobbyşti care influenţau excesiv activitatea din cadrul Parlamentului European; că se plăteau sume de bani unor deputaţi în schimbul modificării legilor”.
Procurorii au audiat-o şi pe asistenta parlamentară a lui Adrian Severin, care a arătat că „l-a informat pe învinuitul Severin Adrian cu privire la faptul că a primit un mesaj pe e-mail de la martorul (…), împrejurare în care învinuitul a spus că ştie despre ce este vorba; că învinuitul i-a cerut să ia legătura cu martorul (…) în vederea stabilirii unei întâlniri; că în două rânduri i-a condus pe martorii (…) şi (…) la biroul învinuitului Severin Adrian; că i-a cerut să se intereseze în legătură cu un raport care se discuta în acea perioadă în Comisia de afaceri juridice, însă nu s-a ocupat de această problematică ea, ci martora (…); ştie că, cu puţin timp înainte de data depunerii amendamentului, martora … a trimis un e-mail la cererea învinuitului Severin Adrian martorei (…), asistenta martorului (…) şi că e-mailul respectiv se referea la amendamentul anterior amintit; că la cererea învinuitului Severin Adrian, martora (…) i-a telefonat martorei (…)”.
În acest caz, anchetatorii au audiat şi un europarlamentar, care a spus că „în jurul datei de 17 februarie 2011 a fost sunat de martora (…), asistenta lui (Severin – n.r.), care i-a comunicat faptul că europarlamentarul vrea să-i facă o propunere de amendament la Considerentul 26 al Directivei de garantare a depozitelor bancare, în sensul stabilit la patru săptămâni”.
Conform rechizitoriului, în aceeaşi declaraţie, europarlamentarul mai afirma: „Propunerea învinuitului Severin Adrian coincidea cu punctul lui de vedere, motiv pentru care i-a comunicat martorei (…) că este de acord cu aceasta, sens în care i-a cerut să-i trimită propunerea prin e-mail; că a constatat că în data de 17 februarie 2011, ora 11:20, i-a fost trimis un e-mail de pe adresa de e-mail a învinuitului Severin Adrian de către martora (…) în numele învinuitului ulterior amintit cu o propunere de amendament la Directiva privind schema de garantare a depozitelor bancare; că în seara zilei de 17 februarie 2011 s-a întâlnit în incinta aeroportului din Strasbourg cu învinuitul Adrian Severin, ocazie cu care acesta i-a mulţumit pentru că a acceptat propunerea sa la amendamentul anterior amintit; că a depus 5 amendamente la directiva privind schema de garantare a depozitelor bancare printre care şi cel propus de învinuitul Severin Adrian; că la data de 22 martie 2011 a avut loc votul în comisia juridică referitor la raportul de garantare a depozitelor bancare fiind votate toate cele cinci amendamente depuse de martorul (…), inclusiv cel propus de învinuitul Severin Adrian”.
Europarlamentarul Adrian Severin a fost trimis în judecată de procurorii DNA, care îl acuză de luare de mită şi trafic de influenţă, după ce ar fi acceptat să primească 100.000 de euro pentru a depune amendamente în comisiile de specialitate ale PE, în sprijinul intereselor unor presupuse firme.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) arată, în actul de sesizare a instanţei, că în perioada decembrie 2010 – martie 2011, Severin a acceptat promisiunea a două persoane de a-i plăti 100.000 de euro anual, în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European.
De asemenea, în schimbul banilor, Severin a acceptat să voteze împotriva unor amendamente ce nu corespundeau intereselor societăţii comerciale pe care cele două persoane pretindeau că o susţin, acestea fiind în realitate reporteri de la Sunday Times.
La cei 100.000 de euro se adăuga şi suma de 4.000 de euro pe zi, pentru orice acte care ar fi fost efectuate de Severin în legislativul european, în legătură cu depunerea de amendamente.
„În contextul discuţiilor din perioada ianuarie – martie 2011, inculpatul Severin Adrian le-a pretins celor două persoane, potrivit înţelegerii, suma de 12.000 euro, lăsându-le să creadă că are influenţă asupra a doi deputaţi din Comisia Juridică, a Raportorului Comisiei pentru afaceri economice şi monetare din legislativul european, precum şi asupra unui alt membru al Parlamentului European, pentru a-i determina să introducă un amendament la proiectul de Directivă al Comisiei Europene privind garantarea depozitelor bancare, în sensul intereselor clienţilor companiei pe care cei doi susţineau că o reprezintă. În vederea încasării sumei 12 000 euro, inculpatul Severin Adrian a emis o factură pe care a trimis-o pe email uneia din cele două persoane”, se arată într-un comunicat de presă al DNA.
Dosarul va fi judecat de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cercetările privind suspiciunea săvârşirii de către Severin Adrian, alături de alte persoane, a unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene vor continua într-un dosar desprins din cel în care a fost trimis în judecată, au precizat procurorii.
Europarlamentarul Adrian Severin a fost în 6 august la DNA pentru a-i fi prezentat materialul de urmărire penală. Severin declara atunci că nu are mari speranţe în acest dosar, precizând că, în opinia sa, este vorba despre o înscenare, motivată de faptul că el reprezintă un pion important în politica externă.
În primăvara 2011, reporterii de la „Sunday Times” au înregistrat o discuţie cu europarlamentarul Adrian Severin, în biroul acestuia de la Strasbourg, material video-audio în care eurodeputatul vorbeşte despre demersurile făcute pentru introducerea unui amendament la o directivă europeană.
Reporterii ziarului britanic le-au propus mai multor deputaţi – un român, un sloven şi un austriac – să le plătească 100.000 de euro în schimbul unor amendamente a căror adoptare ar putea-o obţine. Cei trei deputaţi au acceptat, relata atunci AFP. Adrian Severin, fost vicepremier român, a trimis un e-mail falşilor lobbyişti, afirmând: „Doar ca să ştiţi că amendamentul pe care îl vreţi a fost depus la timp”. La scurt timp, el a trimis o factură de 12.000 de euro pentru „servicii de consiliere”.
În 20 martie 2011, Parlamentul European a anunţat deschiderea unei anchete privind acuzaţiile de corupţie aduse de publicaţia britanică Sunday Times împotriva celor trei eurodeputaţi. Conservatorul austriac Ernst Strasser şi fostul ministru sloven de Externe Zoran Thaler au demisionat, europarlamentarul român refuzând să părăsească postul de la PE.
Adrian Severin şi-a dat demisia însă din PSD. El a fost de asemenea exclus din grupul S&D, în care ocupa funcţia de vicepreşedinte, după ce anterior anunţase intenţia de a se retrage. Severin a rămas în continuare europarlamentar neafiliat, refuzând să renunţe la această calitate, în pofida solicitărilor şi criticilor primite.
În 5 aprilie 2011, prin intermediul Ministerului Justiţiei, DNA a solicitat preşedintelui PE ridicarea imunităţii lui Severin, cât şi o opinie juridică referitoare la incidenţa unor dispoziţii procedurale prevăzute în Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene.
În 23 iunie 2011, Parlamentul European a hotărât ridicarea imunităţii lui Adrian Severin şi a încredinţat preşedintelui PE sarcina de a transmite imediat această decizie autorităţilor competente şi lui Severin.
În 2012, procurorii DNA au extins cercetările în cazul europarlamentarului Adrian Severin, fiind acuzat, pe lângă luare de mită şi trafic de influenţă, şi de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, pentru a înlesni unor persoane apropiate obţinerea pe nedrept a sumei de 436.663 de euro din bugetul Parlamentului European.
Fostul ministru şi eurodeputat austriac Ernst Strasser, judecat pentru acte de corupţie, a fost condamnat în 14 ianuarie la patru ani de închisoare cu executare. Strasser a respins permanent toate capetele de acuzare pentru corupţie.