Sentinţa în procesul privind retrocedarea pădurilor şi terenurilor din jurul unui sat din Arad, amânată

Un nou termen în procesul privind terenurile din extravilanul satului Nadăş a avut loc, joi, la Tribunalul Arad, iar judecătorii ar fi urmat să pronunţe o sentinţă în cazul recursului formulat de localnici şi instituţii ale statului, după ce le-a fost respinsă cererea de revizuire a unei sentinţe mai vechi ce atribuia aproape tot extravilanul satului unei familii.

„Judecătorii au amânat pronunţarea unei sentinţe în cazul acestui recurs pentru 19 septembrie”, a declarat purtătorul de cuvânt al Tribunalului Arad, Diana Dărăban.

Avocatul care reprezintă localnici din Nadăş, Stelian Lupu, a declarat că judecătorii au amânat pronunţarea sentinţei „pentru a se depune concluzii scrise de către toate părţile implicate şi pentru a se studia întregul dosar”.

Conform sursei citate, în cazul respingerii recursului, nu mai există căi de atac, sentinţa fiind definitivă şi irevocabilă.

După ce o familie a obţinut în instanţă peste 8.700 de hectare de păduri şi alte terenuri din extravilanul localităţii Nadăş, o parte dintre localnici s-au adresat Judecătoriei Ineu, cerând, în luna februarie a acestui an, revizuirea sentinţei din 2006, însă instanţa a respins solicitarea, în primăvară.

Conform avocatului sătenilor, Stelian Lupu, după respingerea cererii la Ineu, s-a făcut recurs, iar acesta se judecă la Tribunalul Arad.

Instanţa Tribunalului Arad a decis, la termenul din 4 septembrie, să amâne cauza pentru 12 septembrie, la solicitarea familiei Colţeu, cea care a câştigat în 2006 terenurile din extravilanul Nadăşului şi care, potrivit localnicilor, nu ar fi avut acest drept. Avocaţii familiei Colţeu au solicitat termen pentru a studia diverse documente depuse la dosar de către părţi.

Conform avocatului Stelian Lupu, sătenii au cerut, la începutul anului, revizuirea sentinţei, după ce au intrat în posesia unor documente de arhivă care ar demonstra că familia Colţeu nu ar fi trebuit să obţină terenurile.

„Aici vorbim de înscrisuri care arată atât că moştenitorul de drept al terenurilor era o altă persoană decât cea stabilită de instanţă şi care a transmis ulterior, prin moştenire, drepturile litigioase familiei Colţeu, cât şi faptul că suprafeţele atribuite prin sentinţă sunt mult mai mari decât cele din documente”, declara avocatul Stelian Lupu.

Conform sursei citate, cererea de revizuire fusese depusă de Prefectura Arad şi Direcţia Silvică şi de localnici.

Purtătorul de cuvânt al Prefecturii Arad, Lucian Cozma, declara că instituţia a depus cererea de revizuire în urma întâlnirilor pe care le-a avut Comisia de fond funciar cu localnicii din Nadăş. „Sătenii au adus la Comisia de fond funciar diverse documente relevante la dosar, prin care susţineau că familia Colţeu nu avea dreptul la terenurile câştigate. Comisia a decis ca Prefectura să deschidă această acţiune de revizuire a sentinţei”, preciza Cozma.

Familia care a obţinut în instanţă aproape tot extravilanul satului Nadăş, intrând în conflict cu unii localnici, a moştenit averea de la o vecină care a murit la 93 de ani.

La sfârşitul anului trecut, fiica împroprietăriţilor, Simona Ilieş, declara că părinţii săi, Viorica şi Mihai Colţeu, au obţinut terenurile de la o bătrână evreică, Ecaterina Mairovitz.

„Părinţii mei au dobândit dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate în extravilanul satului Nadăş, dintre care unele cu pădure, în calitate de legatari universali desemnaţi de moştenitoarea (Ecaterina Mairovitz – n.r.) proprietarului înscris în cartea funciară, de la care statul comunist le preluase în mod abuziv. Retrocedarea s-a dispus prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sentinţă fiind individualizate terenurile restituite prin indicarea numărului cărţilor funciare, cu numerele topografice şi suprafeţele corespunzătoare, care figurau înscrise pe numele fostului proprietar deposedat”, explica Simona Ilieş.

Avocatul familiei Colţeu, Nicolae Crăciun, declara, la vremea respectivă, că demersurile pentru restituirea terenurilor au fost începute de Mairovitz, cu câţiva ani înainte de a muri.

În noiembrie 2012, neînţelegerile dintre unii localnici şi moştenitorii extravilanului din Nadăş au culminat în momentul punerii în aplicare a unei sentinţe de evacuare a unei familii. Peste 30 de localnici s-au adunat atunci pentru susţinerea celor care locuiesc în gospodăria ce urma să fie evacuată, declarând presei că beneficiarii sentinţei au obţinut aproape toate terenurile şi pădurile din zona satului.

Familia Colţeu a mers atunci cu un buldozer pe o păşune unde exista un adăpost pentru ciobani şi animale, intenţionând evacuarea terenului. Jandarmii şi poliţiştii au intervenit pentru a se evita conflictele între părţi, iar evacuările nu au fost puse în practică.

„În 21 noiembrie a fost programată executarea silită a unei sentinţe civile, prin care un localnic a fost obligat de instanţă să ne lase în deplină proprietate şi posesie un teren. În timpul efectuării preparativelor de executare au apărut câteva maşini în care se aflau circa 15 persoane, care au început să ne ameninţe şi să ne insulte, aruncând cu pietre în noi şi cerându-ne să oprim executarea silită”, declara, la vremea respectivă, Simona Ilieş. Ea susţinea că de faţă au mai fost „indivizi care fie fuseseră scoşi, pe bază de hotărâri judecătoreşti, din terenurile părinţilor, pe care le ocupaseră abuziv, fie se află în procese nesoluţionate încă”.

Referitor la terenurile extravilane deţinute în Nadăş, reprezentanţii familiei Colţeu afirmau că toate suprafeţele au fost obţinute de la stat, neavând pretenţii de la nicio persoană fizică, şi că litigiile pe care le mai aveau cu anumiţi localnici sunt pentru că aceştia ar ocupa abuziv suprafeţe retrocedate.

„Nu cerem evacuarea oamenilor din sat, pentru că nu avem terenuri decât în extravilan. În pădure există enclave în care sunt situate terenuri aflate în proprietatea sătenilor, pe care aceştia le exploatează nestingheriţi de noi. Persoanele vizate de noi, care nu sunt multe, sunt acei indivizi care nu au titlu de proprietate asupra unor terenuri din interiorul pădurii, în posesia cărora au intrat prin uzurpare imediat după Revoluţie, când reacţia autorităţilor la nelegiuiri era aproape inexistentă”, declara Simona Ilieş.