Voyager 1 a pătruns în spaţiul interstelar în august 2012, după 35 de ani de navigare prin sistemul solar, conform unui anunţ făcut la sfârşitul săptămânii trecute. Deşi faptul că a reuşit să iasă din heliosferă reprezintă, în sine, o uriaşă realizare, aventura lui Voyager abia începe, conform oamenilor de ştiinţă de la NASA care abia aşteaptă să primească informaţii direct din mediul interstelar, scrie Agerpres.
„Pentru prima oară am reuşit să pătrundem direct în mediul interstelar şi putem să vedem ce se întâmplă acolo şi ce caracteristici posedă acest mediu”, a declarat Gary Zank, director al Center for Space Plasma and Aeronomic Research din cadrul universităţii Alabama din Huntsville. ‘Este o oportunitate extraordinară’, a mai adăugat el.
Voyager 1 şi sonda sa geamănă, Voyager 2, au fost lansate la interval de doar câteva săptămâni în 1977, cu misiunea de a studia coloşii gazoşi ai sistemului solar, planetele Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun, precum şi sateliţii acestor planete.
Sondele şi-au încheiat această misiune în 1989, pornind apoi spre graniţele sistemului solar. Voyager 1 a ieşit din heliosferă – bula externă formată din particule de energie ridicată emise de Soare, aflată în jurul sistemului solar – în jurul datei de 25 august, devenind primul emisar al umanităţii în vastele tărâmuri dintre stele.
„Este cu adevărat o realizare remarcabilă”, susţine Zank. „Am reuşit să ieşim din zona de materii generate de Soare şi să ajungem într-un mediu cu adevărat străin. Materia prin care trece acum Voyager nu a fost creată de soarele nostru ci de stelele vecine, de supernove şi aşa mai departe”, a mai adăugat el.
Acest nou avanpost de observaţii ne va oferi importante date pentru ştiinţă. Spre exemplu, Voyager 1 va putea culege informaţii mult mai precise despre razele cosmice, acele particule puternic ionizate care sunt accelerate până la viteze incredibile în urma exploziilor unor supernove îndepărtate.
Observaţiile care pot fi făcute asupra acestor raze cosmice din interiorul heliosferei nu sunt ideale, pentru că vântul solar afectează substanţial aceste particule cu energie ridicată.
„Prin faptul că ne aflăm în afara heliosferei putem observa spectrul razelor cosmice aşa cum sunt ele. Astfel vom obţine informaţii despre mediul interstelar şi despre locaţii foarte îndepărtate. Vom afla cum se propagă razele cosmice printr-un mediu interstelar foarte complicat”, a mai precizat Zank.
Voyager 1 va aduna date şi despre natura mediului interstelar şi despre modul în care materia emisă de alte stele interacţionează cu heliosfera Soarelui.
Pe scurt, ieşirea în spaţiul interstelar nu înseamnă sfârşitul călătoriei lui Voyager 1 care va continua să adune date ştiinţifice pentru încă aproximativ 12 ani, atât timp cât va dispune de energie pentru instrumentele de bord.
„Această misiune nu s-a încheiat”, susţine managerul misiunii Voyager, Suzanne Dodd, de la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California. „Multe lucruri sunt acolo şi aşteaptă să fie descoperite”, a mai adăugat ea.