Vele uriaşe propulsate de energia solară sau de o sursă de energie laser ar putea reprezenta cele mai viabile opţiuni de explorare spaţială pentru viitorul nu foarte îndepărtat, conform lui James Benford, fizician asociat al Icarus Interstellar, o organizaţia nonprofit care are drept scop identificarea unei modalităţi de a călători până la alt sistem solar., scrie Agerpres.
Vele uriaşe dar cu o greutate foarte scăzută ar putea să le permită sondelor cosmice, fără echipaj uman, să traverseze distanţele uriaşe dintre stele într-un interval de timp oarecum rezonabil. Impulsul fotonilor solari în aceste vele este la început destul de mic, dar este continuu, iar acceleraţia este constantă în condiţiile în care în spaţiu nu există forţă de frecare care să se opună înaintării. În aceste condiţii, velele solare acumulează constant din ce în ce mai multă viteză, ajungând să poată traversa vastele spaţii dintre stele.
Rachetele nu pot realiza acest lucru „pentru că încă nu stăpânim fuziunea nucleară”, susţine Benford. „În afară de această variantă mai sunt rachetele cu antimaterie care, însă, pe lângă o complicată problemă de design se mai confruntă şi cu faptul că momentan nu există combustibil pentru ele„, a mai adăugat el.
Astfel, singurul mod în care putem străbate distanţa dintre stele este cu ajutorul pânzelor. ‘Sunt de părere că vasele cu pânze vor fi primele vase interstelare pentru că ştim cum trebuie să le construim’, a subliniat Benford.
O sondă cu pânze va naviga prin spaţiu aproximativ la fel cum un velier navighează mările şi oceanele. Inginerii pot folosi fotonii emişi de o stea atât pentru a propulsa cât şi pentru a cârmi o astfel de sondă cu vele.
James Benford lucrează de asemenea şi cu tehnologii laser pentru a aduna informaţii despre cum poate fi propulsată o astfel de velă cosmică şi în afara sistemului solar. O astfel de structură de propulsie ar folosi lasere, sau posibil microunde, ce vor fi direcţionate spre pânză pentru a o propulsa în spaţiu.
O velă extrem de uşoară, cu lăţimea de 100 de kilometri, desfăşurată în apropierea Soarelui ar putea propulsa o sondă spre cea mai apropiată stea în ‘doar’ 1.000 de ani, conform lui Les Johnson, manager adjunct al Biroului pentru Concepte Avansate din cadrul Centrului Spaţial Marshall din Huntsville, Alabama, aparţinând NASA.
„Pentru tine şi pentru mine 1.000 de ani înseamnă foarte mult. Însă nu trebuie să uităm un lucru: Acum 1.000 de ani exista civilizaţie umană; acum 1.000 de ani se păstrau evidenţe astronomice … Încă nu avem capacitatea de a construi aşa ceva în prezent, dar dacă am lansa o astfel de misiune, cu siguranţă cineva din viitor va identifica frecvenţa radio şi va asculta datele transmise, întorcându-se cu un mileniu în timp”, a mai adăugat el.
NASA pregăteşte lansarea unei sonde echipate cu velă solară în noiembrie 2014. Sonda va purta numele Sunjammer – după naveta cu vele solare dintr-o nuvelă semnată de Arthur C. Clarke – şi va fi folosită pentru a monitoriza vremea spaţială şi pentru a demonstra că o astfel de tehnologie de propulsie poate fi folosită şi în alte misiuni.
Deşi această sondă va avea o velă solară cu latura de 38 de metri, cea mai mare velă solară folosită vreodată, ea nu va fi şi prima sondă lansată ce va folosi acest sistem de propulsie. În iunie 2010 sonda niponă Ikaros (Interplanetary Kite-craft Accelerated by Radiation Of the Sun) şi-a întins vela solară cu latura de 14 metri şi a devenit prima sondă cu propulsie solară care străbate sistemul nostru planetar.