Clauzele abuzive din contracte de prestări servicii, inclusiv în credite, denunţate din octombrie

„Guvernul a discutat acest proiect, dar a decis să nu îl aprobe şi să nu mai amâne posibilitatea denunţării clauzelor abuze”, au declarat surse oficiale citate de MEDIAFAX. Potrivit acestora, decizia a fost luată în urma unei discuţii cu caracter inclusiv politic în şedinţa de guvern.

La începutul acestui an, Guvernul a decis, prin ordonanţă de urgenţă, aprobată în ultima zi înaintea vacanţei parlamentare, când mai putea emite astfel de acte normative, ca articolul din Codul de procedură civilă care oferă posibilitatea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) sau asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să denunţe în instanţă clauzele abuzive şi să le elimine din toate contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, să fie amânat până la 1 iulie 2013.

Amânarea a intervenit la solicitarea expresă a misiunii Fondului Monetar Internaţional, care a motivat că nu există un studiu de impact asupra sistemului bancar. O astfel de condiţionalitate a mai fost introdusă în scrisorile de intenţie din anul 2010, când experţii internaţionali au cerut modificarea OUG 50/2010, care obliga băncile la transparentizarea costurilor din contractele de creditare.

Miza proceselor colective rezidă în faptul că băncile vor fi obligate, odată cu introducerea în noul Cod Civil a acestui tip de procese, să modifice în toate contractele de creditare clauzele care ar fi considerate abuzive de instanţe printr-un astfel de litigiu.

Ulterior, în luna iunie, BNR a trimis Guvernului studiul de impact din care rezultă că băncile ar putea avea pierderi de aproape 5 miliarde lei (peste 1 miliard euro) din introducerea proceselor colective privind clauzele abuzive practicate în contractele de creditare din relaţia cu populaţia.

Pe acest fond, posibilitatea denunţării clauzelor abuzive a fost din nou amânată, de data aceasta până în luna octombrie, în Parlament, printr-un amendament introdus de către deputaţi la votarea proiectului de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă.

În ambele situaţii, BNR s-a opus iniţiativelor legislative şi a făcut lobby pe lângă Guvern şi FMI pentru a nu valida acte normative care ar aduce pierderi în sistemul bancar, motivând că ar putea fi pusă în pericol stabilitatea financiară.

Banca Naţională a transmis Ministerului Justiţiei şi un rezumat al studiului de impact privind procesele colective, arătând că acestea ar putea avea un impact semnificativ asupra rezultatelor financiare ale băncilor, dar nu ar fi în măsură să afecteze stabilitatea financiară a sistemului.

De altfel, BNR a analizat doar veniturile viitoare neîncasate şi provizioanele aferente, dar nu a luat în calcul eventuale despăgubiri retroactive pentru sumele achitate de către clienţi şi pe care băncile ar putea fi obligate să le ramburseze.

Surse bancare au precizat că, metodologic, BNR a analizat ce credite sau tip de credite au evoluat altfel decât s-ar fi aşteptat din condiţiile de la originarea creditului. Acolo unde BNR a constatat că unele dobânzi, în derularea creditului, aşa cum au primit date, au evoluat „inconsistent” faţă de prevederile iniţiale, s-a considerat că există indicii de posibile acţiuni în instanţă şi s-au calculat anumite prejudicii, ţinând cont de sentinţe rezonabile.

„În note s-au menţionat şi calculele băncilor, care au făcut o generalizare asupra portofoliului pornind de la deciziile judecătoreşti pe fiecare bancă în parte. Scenariile contruite de bănci diferă foarte mult de ceea ce a analizat BNR”, au precizat sursele bancare.

BNR a inclus în rândul clauzelor abuzive ratele variabile în funcţie de indicele intern de referinţă, considerat principalul element de contestare în cazul dobânzilor variabile, care ar fi trebuit să fie la un moment dat aproape identice indiferent de momentul de generare al creditelor.

De asemenea, BNR a identificat diferenţe semnificative între marjele fixe la creditele cu dobândă variabilă legate de un indice extern.

În toate aceste cazuri s-a urmărit coerenţa evoluţiei dobânzilor de-a lungul derulării creditului. Ca un exemplu, un credit acordat în 2006, cu dobândă variabilă lagată de un indice intern de referinţă, ar fi trebuit să aibă în 2009 sau 2010 o rată de dobândă foarte apropiată de un credit nou acordat de bancă la acele momente, întrucât condiţiile macroeconomice şi de piaţă erau similare pentru toate creditele, indiferent de momentul acordării.

BNR nu a făcut o analiză a modului de calcul a anuităţilor.

La o pierdere potenţială (venituri neîncasate şi provizioane) de 4,8 miliarde lei, rata solvabilităţii pe sistem ar scădea însă cu 2,5 puncte procentuale, în condiţiile în care nicio bancă nu ar intra sub pragul minim de 8%, având în vedere condiţiile prudenţiale şi contabile din prezent.

Pe de altă parte, simularea realizată de bănci pornind de la cele mai severe sentinţe pronunţate de instanţe relevă o cifră mult mai mare chiar şi în cazul dobânzilor viitoare neîncasate. Băncile consideră că riscă pierderi de până la 10 miliarde de lei, de trei ori mai mult decât a calculat banca centrală.

Mai mult, extinzând analiza la posibile plăţi retroactive, băcile au calculat pierderi din dobânzi şi comisioane de circa 24 de miliarde de lei, cu mult peste simularea BNR. Totuşi, aceste cifre au fost obţinute plecând de la cele mai dure sentinţe pronunţare de instanţe, cum ar fi anularea totală a dobânzii şi rambursarea integrală a plăţilor în contul dobânzilor, caz în care clientul ar urma să plătească doar principalul.

Simularea BNR a avut în vedere toate clauzele care ar putea fi declarate abuzive de instanţele de judecată, inclusiv în condiţiile în care contractele de credit ar fi considerate adeziuni, deci nu înţelegeri negociate. Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori prevede că pot fi declarate abuzive clauzele pentru care nu se dovedeşte negocierea.

Instituţiile de credit, sprijinite de BNR, susţin că procesele colective împotriva băncilor privind clauzele abuzive din contractele de creditare ar putea să aibă cale de atac la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, ca o excepţie de la lege, pentru că deciziile în astfel de speţe privesc o masă largă de populaţie.

Potrivit Codului Civil, aceste procese ar urma să aibă ca primă instanţă Tribunalul, iar sentinţa definitivă să fie pronunţată de Curţile de Apel.

În cazul în care Guvernul ar accepta să legifereze o excepţie în acest sens, prevederea nu ar putea viza doar băncile, ci toate procesele între consumatori şi furnizori, pentru a nu se crea discriminare. O astfel de măsură ar putea aduce la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mii de procese între populaţie şi furnizori de electricitate, telefonie, sau apă şi canalizare.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat în urmă cu o lună că clauzele abuzive reclamate de debitorii băncilor sunt cuprinse în contracte pe care clienţii le-au semnat şi pe care trebuie să şi le asume, arătând totodată că atât stabilitatea sistemului financiar-bancar, cât şi deponenţii trebuie protejaţi.

Oficialul BNR a arătat că în cazul unor pierderi semnificative din acţiuni colective pe clauze abuzive vor fi afectate resursele viitoare ale băncilor, iar băncile vor scumpi acele tipuri de credit pentru care au fost penalizate, întrucât vor internaliza în cost riscul unei pierderi.

Săptămna trecută, viceguvernatorul Băncii Naţionale Bogdan Olteanu a declarat la rândul său că BNR consideră că băncile ar putea să negocieze cu clienţii pe clauzele considerate abuzive şi să încheie înţelegeri cu aceştia pentru a evita procese colective în instanţă, care ar presupune consum de timp şi bani pentru toţi cei implicaţi.

Cele 40 de instituţii de credit de pe piaţa românească au încheiat anul trecut cu pierderi cumulate de 2,3 miliarde lei, triple faţă de 2011.