Denise Clarke, în vârstă de 34 de ani, a primit, în 2010, un verdict crud din partea medicilor, chiar când era însărcinată cu fiul ei cel mic, în vârstă acum de 4 ani: suferea de cancer de col uterin. După ce a născut prematur şi a înceut un tratament agresiv, femeia a reuşit să învingă boala, dar în noiembrie 2011 i s-a spus că a devzoltat o masă canceroasă foarte mare în zona pelviană şi că viaţa ei nu mai putea fi salvată.
Au urmat ani îngrozitori, în care Denise s-a pregătit pur şi simplu pentru moarte, cu toate că nu avea niciun fel de simptome, iar cancerul părea să nu se manifeste. Totuşi, la nivel psihic a trecut printr-un adevărat iad, iar la doi ani de la vestea care o devastase şi o făcuse să-şi pregătească şi înmormântarea, şi să le scrie fiilor ei scrisori de adio, a decis să mai meargă la un control. Atunci a aflat cu stupoare că fusese diagnosticată greşit şi că masa canceroasă de care îi spuseseră medicii la ultimul consult era de fapt o leziune de la tratamentul suferit după ce fusese diagnosticată cu cancer în 2010.
Pe cât a fost de bucuroasă să afle că de fapt nu era bolnavă, pe atât de furioasă a fost pe medicii care i-au distrus doi ani din viaţă. Denise i-a dat în judecată şi a primit despăgubiri consistente din partea NHS Grampian. Asta mai ales că, în încercarea disperată de a-şi prelungi viaţa după ce primise diagnosticul de la clinica din Aberdeen, a cheltuit şi 10.000 de lire pentru tratamente alternative la o clinică din Spania.
Femeia spera că va avea parte de cât mai mult timp cu fiii ei, dar trăia zi după zi cu spaima că starea i s-ar fi putut degrada brusc. A fost inclusiv părăsită de soţ, iar chimioterapia – pe care a făcut-o absolut fără rost, avea să se dovedească – i-a provocat mari probleme cu rinichii.”Mi-am plănuit înmormântarea şi am scris scrisori de adio pentru băieţii mei. Mi se rupea sufletul, dar a trebuit să o fac pentru familia mea. Nimeni nu ar trebui să treacă vreodată prin aşa ceva. Este minunat că am aflat că de fapt nu sunt bolnavă, dar nimeni nu ne poate da înapoi aceşti doi ani din viaţa noastră în care am trăit iadul pe pământ„, spune Denise Clarke.
După ce s-a împăcat cu ideea că va muri, femeia a început să facă planuri pentru un viitor la care nu ar fi trebuit să mai fie martoră. Şi-a plănuit înmormântarea, a făcut pregătiri pentru băieţii ei, Harvey şi Luca, şi s-a ocupat de tot ceea ce ar face o mamă care ştia că nu va mai fi prin preajmă pentru prea mult timp.
„În scrisori le-am spus că eram foarte mândră de ei şi îi rugam să nu fie trişti şi să se gândească mereu la momentele frumoase petrecute împreună„, povesteşte Denise, care le-a pregătit celor mici chiar şi albume cu fotografii în care apăreau alături de ea, pentru a-i păstra o amintire fidelă: „Voiam ca băieţii să se distreze mereu şi să aibă amintiri vesele despre mama, cum ar fi că jucam fotbal împreună sau făceam grătar„.
Mai mult, nu le-a ascuns niciodată faptul că era bolnavă şi că putea muri oricând, iar astfel cei doi ani în care a crezut că este pe moarte nu au fost un chin doar pentru ea, ci şi pentru familie. „Când doctorul mi-a spus că nu sunt bolnavă, eram cu mama, iar ea a izbucnit în plâns. Spre stupoarea lor eu am început să râd, dar era o explozie de bucurie şi uşurare. Când am ajuns acasă şi le-am spus copiilor că doctorii făcuseră o greşeală, cel mare, Harvey, s-a luminat la faţă şi m-a îmbrăţişat mai tare ca niciodată, spunând că nu vrea să-mi mai dea drumul vreodată„, povesteşte Denise Clarke.
După ce entuziasmul s-a risipit, Denise a decis că vinovaţii trebuie să plătească pentru cele întâmplate, iar după ce a dat în judecată clinica a primit despăgubire o sumă din cinci cifre, care nu a fost făcută publică.