În urma motivării, judecătorii ÎCCJ au subliniat că nu au aplicat hotărârile CJUE din iulie 2023 și ianuarie 2024, care ar fi putut influența desfășurarea procesului. În mod specific, decizia CJUE din iulie 2023 a fost ignorată pe motiv că infracțiunile de corupție nu sunt direct legate de interesele financiare ale Uniunii Europene, cum ar fi cazurile de fraudă cu fonduri europene sau evaziune fiscală.
Într-un pasaj cheie al motivării, judecătorii au argumentat: „Înalta Curte constată că infracţiunile ce fac obiectul cauzei nu intră sub incidenţa Hotărârii CJUE din iulie 2023, așa cum rezultă din interpretarea acesteia și din jurisprudența anterioară a Curții de Justiție.”
De asemenea, completul de judecată a respins și cererea DNA de repunere a dosarului pe rol, în lumina deciziei CJUE din ianuarie 2024, care s-a referit la cazuri de corupție. Argumentul principal a fost că mecanismul MCV (Mecanismul de Cooperare și Verificare) nu mai este în vigoare, deci nu este necesar să se aplice în cazul de față.
„Cât priveşte aplicabilitatea în cauză a hotărârii pronunţate de CJUE în cauza C-107/2023 (din 24 iulie 2023 – n.r.), Înalta Curte constată că infracţiunile ce fac obiectul cauzei, nu intră sub incidenţa Hotărârii CJUE anterior menţionate, aşa cum rezultă din interpretarea acesteia şi din jurisprudenţa anterioară a Curţii de Justiţie.
În al patrulea rând, Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţie şi-a încetat efectele, urmare a abrogării prin Decizia nr. 1786/2023 a Comisiei Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 229 din 18 septembrie 2023.
Nu în ultimul rând, cu faptul că Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 care instituia în sarcina României „obligaţia de a accelera lupta împotriva corupţiei, în special a celei de nivel înalt prin asigurarea unei aplicări riguroase a legislaţiei anticorupţie şi a unor sancţiuni efective şi disuasive în cazul unor astfel de infracţiuni” a fost abrogată, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, prin faptele de trafic de influenţă şi de spălare de bani nu s-au adus atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Ca atare, jurisprudenţa Curţii anterior prezentată, inclusiv Hotărârea pronunţată în cauza C-107/23 PPU, nu este incidentă în speţă, motiv pentru care Înaltei Curţi nu-i incumbă obligaţia de a lăsa neaplicate deciziile nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022 ale Curţii Constituţionale şi de a da prevalenţă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene”, se arată în motivarea judecătorilor de la ÎCCJ.
La fel, completul de la Înalta Curte a motivat că nu are obligația să țină cont de decizia CJUE din ianuarie 2024, decizie dată într-un dosar de corupție, tocmai pe motiv că mecanismul MCV a fost ridicat de către Comisia Europeană în 2023.
„Referitor la cererea de repunere pe rol a cauzei pentru a discuta efectele Ordonanţei din 9 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-131/23, Înalta Curte o găseşte neîntemeiată, având în vedere tocmai faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, Decizia 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 a fost abrogată prin Decizia nr. 1786/2023 a Comisiei Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 229 din 18 septembrie 2023, astfel că analiza incidenţei ordonanţei în prezenta cauză nu se impune a fi efectuată”, se mai arată în motivarea ÎCCJ.