A fost SCOS DE PE POST. Decizie radicală a Pro TV după 15 ani de colaborare

„Dragi prieteni şi eventuali rătăcitori prin aste coclauri internetice, iată-vă părtaşii unei triste bucurii”, îşi începe scriitorul şi criticul literar Dan C. Mihăilescu mesajul prin care anunţă că emisiunea sa, „Omul care aduce cartea”, nu va mai fi difuzată la Pro TV, din ianuarie 2016, scrie voceatransilvaniei.ro.

El mai spune, pe site-ul său, că nu a fost deloc o surpriză decizia conducerii Pro TV de a scoate din grila televiziunii emisiunea „Omul care aduce cartea”.

Citeşte şi VOCEA ROMANIEI LIVE: Se decid duelurile încrucişate. Cine va fi CÂŞTIGĂTOR Vocea Romaniei

„Vineri, 4 decembrie 2015, orele 11.20 AM, în biroul doamnei Gabriela Popescu, directorul Ştirilor Pro TV, s-a petrecut – cu graţie amicală, comprehensiune ludic-reciprocă şi suavă resemnare de ambele părţi – decesul emisiunii «Omul care aduce cartea» (ianuarie 2000 – ianuarie 2016). Mă grăbesc să spun că nu a fost deloc o surpriză, un şoc, o lovitură-n plex ori sub centură. Şi nici vinovăţia, greşeala sau răzbunarea cuiva. A fost un lucru presimţit şi aprioric acceptat de mine încă de la primele filmări. În ciuda stupefiantei siguranţe profesionale cu care Stelian Ţurlea afirma, cu incredibilă (pentru mine) superbie, încă din primăvara anului 2000, că «emisiunea asta e menită să dureze minimum zece ani», scepticul care sunt şi-a şoptit periodic, cu şăgalnică seninătate, la una, trei sau şase luni, că totul va reintra cât mai iute în nimicnicia dintru care a ieşit. Ei bine, non-aşteptările de acest gen m-au ocrotit, mi-au relativizat impulsurile absolutiste, m-au vindecat de utopii, m-au ferit de megalomanie şi m-au deprins cu legile necruţătoare ale nesiguranţei mediatice, cu precădere în sfera televiziunilor comerciale”, afirmă Dan C. Mihăilescu.

Alte articole

Un concurent, la un pas de înec la Survivor România 2025: „Nu mai pot”. Colegii au cerut ajutor

Motivul pentru care Ruxandra Ion, „mama telenovelelor”, a plecat de la Pro TV. „Este un capitol închis”

Acesta precizează că nimeni nu a reuşit să-i explice convingător de ce Pro TV a decis să aibă în grilă o emisiune realizată de el.

„După cum am spus (cu uluire şi recunoştinţă) în nenumărate interviuri de-a lungul acestor ani, nimeni nu a reuşit vreodată să-mi explice convingător de ce o televiziune înfloritoare, mizând exclusiv pe înnoire, gândire pozitivă, cultul succesului, insurgenţă tinerească, libertate de gândire, nonconformism şi, apoi, în aşa măsură făcătoare de istorie, precum Pro TV – a simţit la un moment dat nevoia unei bizarerii handicapat-reacţionare ca mine. Un ins conservator, hachiţos, retractil, incontrolabil, fanfaron şi ciclotimic, format la vizuină, literalmente netelegenic, nesigur pe sine, bâlbâit, obez, prost îmbrăcat, vorbind alandala, digresiv logoreic, eticist, imprevizibil şi insubordonabil, plusând ţicnit pe subiecte aiuritoare, şocând patetic, deviind riscant la tot pasul, amestecând elitismul cu populismul, misticismul, naţionalismul, cosmopolitismul, sentimentalismul ş.a.m.d.”, mai spune Dan C. Mihăilescu.

Totodată, Dan C. Mihăilescu vorbeşte despre persoanele care l-au susţinut în această perioadă şi despre diferitele momente prin care a trecut de-a lungul timpului emisiunea sa.

„E de la sine înţeles că, în 15 ani de seismografie mediatică, «Omul care aduce cartea» avea să treacă printr-o mulţime de ispite, alintări, oprelişti, rigori, umilinţe, măriri şi fragilizări, aşa cum şade bine oricărui capriciu bezmetic, tichie de mărgăritar pe creştetul unei realităţi anapoda. După premiul CNA din 2003, au urmat dilemele privind sponsorizarea editorială («editurile îşi fac reclamă şi vând prin noi, iar noi nu câştigăm nimic»), propunerile lucrative («de acord să prezentăm cărţi deştepte pe ecran, însă ele ar trebui neapărat dublate de titluri frivol-motivaţionale pe burtieră, astfel încât să slujim toate categoriile de cititori»), impulsurile de bun simţ economic, dar iritante şi, oricum, inadecvate din unghiul, strict subiectiv, al prezentatorului (emisiunea să fie finanţată de Asociaţia Editorilor din România, de Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii, Ministerul Învăţământului sau APLER ori să fie cumpărată şi redifuzată de Diverta, de lanţurile Humanitas, Cărtureşti etc.). Am resimţit dintotdeauna orice idee de sponsorizare ca o imixtiune, ori ca o presiune, directă sau indirectă, asupra opţiunilor realizatorului. Or, în aceşti 15 ani, cu aproximativ 3.500 titluri prezentate, nimeni nu mi-a impus vreodată lectura şi etalarea pe ecran a vreunei cărţi!”, explică Dan C. Mihăilescu.

El mai spune că, în cei zece ani în care a realizat emisiunea, a trecut voios prin zeci de încercări. „Am filmat în Crângaşi, la Teatrul Giuleşti, ca anexă a masivelor forfotiri de la «Chestiunea zilei» a lui Florin Călinescu, la început făcând săptămânal un Top de cinci cărţi în finalul emisiunii lui Nicolae Manolescu «Profesiunea mea, cultura», printre munţi de recuzite mucegăite sau pempante, machiat fiind de legendarul Nicolae Vodă, apoi în Pache Protopopescu, în cotloane improvizate sau în platouri simandicoase, dar şi la studiourile din Buftea ori în Parcul Tineretului, ca şi la Bookfest ori Gaudeamus”, afirmă Dan C. Mihăilescu.

De asemenea, acesta vorbeşte despre publicul atras de emisiunea „Omul care aduce cartea”.

„Emisiunea a fost programată iniţial la 8 dimineatza (prinzând lumea corporatistă, inventivitatea IMM-urilor, micile mari frenezii capitaliste, gândirea pozitivă şi fibrilaţia occidentalizantă, cu pofta ei de cărţi motivaţionale, poveşti de succes, savoir vivre, lifestyle etc.), apoi la ora 9 – înainte de «Tânăr şi neliniştit» – ceea ce mi-a adus ca bonus sute de mii de privitori neaşteptaţi, de la mămăiţe resemnate, văduve bovarice, liceeni aburiţi, şomeri de toate vârstele şi pensionari naţionalist-xenofobi până la ţigani multiplu targhetaţi şi hipsterism la patru ace.

Citeşte şi SCANDAL la PRO TV. Fosta directoare executivă cere despăgubiri IMENSE în instanţă

După care, odată cu programarea de la 10 şi ceva, am prins aleatoric cele mai surprinzătoare categorii de public, empatizând deopotrivă cu brancardieri de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pescari din Sf. Gheorghe Deltă, călugări de la Nicula, Rohia, Vatopedi, Prodromu, Suceava, Putna şi Frăsinei, vaporeni români care-mi telefonau din Singapore ori conduceau gondole-n Veneţia, liceeni rockeri de la «Spiru Haret», puşcăriaşi de la Piteşti sau de pe Şos. Alexandria, vânzătoare de roşii din Berceni şi Târgovişte, viticultori din Odobeşti, turişti din Balcic, Florenţa, Praga şi Lisabona, actori superbi ca Irina Petrescu, Valeria Seciu, Marin Moraru, Marcel Iureş, Gheorghe Dinică şi Mircea Albulescu, regizori dragi precum Sanda Manu, Mihai Măniuţiu, Sandu Dabija, Ducu Darie, Gabor Tompa, Andrei Şerban, Dragoş Galgoţiu, VIP-uri din religie, finanţe, armată, legislaţie, industrie, avocatură, arte, ştiinţe, plus o mini-armată de freelancer-i, ONG-işti, PR-işti şi IT-işti, academicieni, stilisticieni, oenologi, scenografi, teologi, financiari, muzeografi, coregrafi, patisieri şi tot ce mai vreţi dumneavoastră ca… reţea personală, cum am aflat (prea) târziu că (i) se zice”, spune Dan C. Mihăilescu.