A murit actorul britanic Albert Finney

Familia sa a declarat, vineri, pentru Associated Press că „a murit liniştit după o scurtă perioadă în care a fost bolnav, avându-i pe cei dragi lângă el”. Actorul a fost diagnosticat cu cancer la rinichi în 2007.

Unul dintre părinţii cinemaului britanic modern, Finney a combinat filmul, apariţiile TV şi scena, de-a lungul unei cariere remarcabile de şase decenii. 

A fost premiat cu trofeul BAFTA Fellowship (echivalentul premiului Oscar pentru întreaga carieră) în 2001.

El a câştigat şi un premiu Emmy pentru interpretarea lui Winston Churchill, alături de Vanessa Redgrave, soţia sa în film, în producţia din 2002 „The Gathering Storm”.

Academia Americană de Film l-a nominalizat pe Finney pentru rolul principal din „Tom Jones” (1963), regizat de colaboratorul său frecvent Tony Richardson, pentru interpretarea misteriosului detectiv belgian Hercule Poirot în filmul lui Sidney Lumet „Murder on the Orient Express”; pentru performanţa din „The Dresser” (1983) ca Peter Yates, dar şi pentru rolul unui consul alcoolic britanic din „Under the Volcano” (1984), de John Huston. 

Finney a primit o altă nominalizare la Oscar, la categoria „cel mai bun actor în rol secundar”, pentru că l-a portretizat pe avocatul Ed Masry în „Erin Brockovich” (2000).

La niciuna dintre nominalizări nu a participat. „Este un drum lung să mergi acolo şi să stai într-un loc unde nu se fumează, nu se bea şi să ai neşansa de a-ţi fi strigat numele”, a declarat el în 2011 pentru The Telegraph. 

Poate cel mai spectaculos rol al actorului a fost un mafiot irlandez din epoca prohibiţiei Leo O’Bannon din filmul fraţilor Coen, „Miller’s Crossing” (1990). 

David Lean l-a selectat pentru rolul titular din „Lawrence of Arabia” (1962), dar Finney l-a refuzat pentru că i-a cerut să semneze un contract de studio pentru mai mulţi ani. Rolul unuia dintre cele mai mari filme din istorie i-a revenit lui Peter O’Toole. 

Recent, Finney l-a interpretat pe psihologul Albert Hirsh din franciza „Jason Bourne”, în 2007 şi 2012, şi a apărut în „Skyfall”, 2012, fiind ultima sa apariţie pe marele ecran. 

Legendar pentru rolurile shakespeariene, el a primit şi nominalizări la premiul Tony în 1964 şi în 1968 pentru „Luther” (rolul Martin Luther), respectiv „A Day in the Death of Joe Egg”.

Adesea, Finney era de nerecunoscut în spatele machiajului sau a costumului, fiind celebru pentru măestria cu care folosea accentele. 

S-a născut pe 9 mai 1936, în Manchester, Anglia. Copilăria sa a fost marcată de bombardamentele germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Finney a absolvit Royal Academy of Dramatic Art în 1955, ulterior fiind elevul lui Laurence Olivier. El a apărut prima dată alături de Olivier în „The Entertainer” (1960), în regia lui Richardson, cu care a colaborat şi în teatru. 

Alte filme în care a jucat sunt: „Gumshoe” (1971), de Stephen Frears, „Wolfen” (1981), „Looker” (1981), „Shoot the Moon” (1982), „Rich in Love” (1992), „The Browning Version” (1994), „A Man of No Importance” (1994), „Breakfast of Champions” (1999), „Traffic” (2000),” Big Fish” (2003), „A Good Year” (2006), de Ridley Scott, şi în ultimul film al lui Lumet, „Before the Devil Knows You’re Dead” (2007).

În televiziune, a intrat în pielea unor personaje ofertante, jucând rolul titular din serialul CBS „Pope John Paul II” (1984), apoi în miniseria BBC din 1990 „the Green Man”. 

În 1977, Finney a înregistrat un album de balade folk lansat de Motown, viaţa sa fiind sursă de inspiraţie pentru un alt artist faimos născut la Manchester, cântăreţul Morrissey. 

Finney a fost căsătorit cu actriţa britanică Jane Wentham din 1957 până în 1961, cu actriţa franceză Anouk Aimee – între anii 1970 şi 1978, şi cu Penelope Delmage, agent de turism, până în 2006. 

Are un fiu, operatorul Simon Finney.