Născut la 26 septembrie 1913, Beitz a răspuns între 1941 şi 1944 de câmpurile petroliere ale companiei Shell în oraşul Boryslav, nu departe de Lvov. În acest oraş, unde trăia o importantă comunitate evreiască, victimă în timpul ocupaţiei naziste a execuţiilor sumare în plină stradă sau deportărilor, Beitz a salvat vieţile a sute de evrei, îmrepună cu soţia sa.
Fără a fi un opozant politic al naziştilor, Beitz s-a opus, însă, uciderii în masă a evreilor şi povestea ulterior că ceea ce l-a făcut să reacţioneze a fost imaginea unei femei ucise de soldaţii SS în timp ce îşi ţinea copilul în braţe. Părinte şi el, Beitz a găsit soluţia pentru a salva cât mai mulţi evrei, folosindu-i la diferite munci, asemenea eroului din filmul „Lista lui Schindler”.
În 1973, Israelul l-a decorat cu titlul „Drept între popoare”, distincţie acordată celor care şi-au riscat viaţa pentru a salva evrei.
După înfrângerea naziştilor, Beitz a fost numit în 1953 mandatar general al Krupp, simbol prin excelenţă al producătorului de tunuri germane în timpul celor două războaie mondiale. El a rămas în activitate până în 1989, când a devenit preşedinte de onoare al Consiliului de supraveghere al Krupp, apoi ThyssenKrupp, post pe care l-a ocupat până la moartea sa.
Punându-şi în fruntea sa un ‘drept’, precum ‘Schindler’, compania din Essen a încercat să îşi creeze o imagine respectabilă, după ce a pactizat cu criminalii celui de-al treilea Reich, scrie AFP. Krupp a fuzionat în 1999 cu Thyssen, un alt gigant al oţelului din Ruhr şi el furnizor de arme regimului nazist.