Amadou Toumani Touré, politician şi lider militar, preşedinte al Republicii Mali (interimar 1991-1992; 2002-2012), s-a născut la 4 noiembrie 1948 la Mopti, Sudan (azi în Mali), unde a urmat şcoala de bază.
Între 1966 şi 1969, s-a înscris la Şoala Gimnazială Badalabougou din Bamako pentru a deveni profesor, dar apoi s-a alăturat armatei intrând în Şcoala Interarme din Kati, în corpul paraşutiştilor. După mai multe stagii în URSS şi Franţa, a devenit comandant al comandourilor paraşutiste în 1984, potrivit http://malijet.com/
În martie 1991, după protestele populare a luat parte la lovitura de stat împotriva lui Moussa Traoré şi a preluat preşedinţia Comitetului de Tranziţie pentru Salvarea Poporului şi a servit ca şef de stat în timpul tranziţiei democratice. Amadou Toumani Touré a condus statul Mali în timpul perioadei de tranziţie (1991-1992). A organizat conferinţa naţională din iulie – august 1991, urmată de alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 1992. După aceste alegeri, el a predat puterea noului preşedinte ales Alpha Oumar Konaré, apoi a devenit cunoscut ca „soldat al democraţiei.” potrivit http://malijet.com/ , www.maliweb.net . şi www.bendigoadvertiser.com .
Touré a fondat şi a condus o fundaţie pentru copii.
În iunie 2001, a fost trimisul special al Secretarului General al ONU, Kofi Annan, în Republica Centrafricană, după o lovitură de stat eşuată împotriva lui Ange-Félix Patassé, iar în septembrie 2001 a solicitat şi a obţinut pensionarea anticipată din armată.
General în rezervă, a decis să intre în politică. A câştigat cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Mali, din 2002, cu 64,35 la sută din voturi, surclasându-l pe rivalul său politic, Souma la Cisse, candidatul Alianţei pentru Democraţie (ADEMA, de guvernământ), potrivit http://malijet.com/
În 2007, Amadou Toumani Touré a fost reales preşedinte cu majoritatea absolută a voturilor exprimate la scrutinul din 29 aprilie. A obţinut peste 71 % din voturi, pentru un ultim mandat de cinci ani, în timp ce principalul său rival, Ibrahim Bubacar Keita, nu a primit decât 18,6% din sufragii.
În martie 2012 a fost înlăturat printr-o lovitură de stat condusă de căpitanul Amadou Haya Sanogo. Puciştii au reproşat preşedintelui Touré incapacitatea de a gestiona criza generată de atacurile rebelilor şi slaba echipare a armatei, care pierdea teren în faţa acestora. Ulterior s-a aflat în exil în Senegal.